Reziliență emoțională: ce este, cum se simte, cum o dezvoltăm?

În ultima perioadă, am tot auzit vorbindu-se despre reziliență. Începând cu perioada de pandemie, se discută constant despre cum să fii mai rezilient, cine dă dovadă de reziliență și cine nu.

Cum știi, însă, dacă ești o persoană rezilientă sau nu? Cum poți să-ți dezvolți acest “mușchi”? Cum se simte reziliența? Cum ne raportăm la eșec?

În rândurile următoare, vom oferi clarificări la toate aceste întrebări.

Să începem cu începutul – ce este reziliența?

Nu ne putem raporta în mod corespunzător la acest concept dacă nu îi înțelegem semnificația. Așadar, reziliența este procesul și rezultatul adaptării cu succes la dificultățile întâmpinate de-a lungul vieții. Concret, înseamnă ajustare din mers sau adaptare flexibilă la ceea ce ți se întâmplă. Flexibilitatea pe care o cere este de mai multe feluri, emoțională, mintală, comportamentală.

În același timp, sunt câțiva factori care au o contribuție în ceea ce privește adaptarea la evenimentele negative de viață, și anume:

• felul în care o persoană privește lumea și se raportează la aceasta
• disponibilitatea și calitatea resurselor pe care le are
• strategii proprii de gestionare emoțională și comportamentală

Ce spun studiile?

Studiile din domeniu demonstrează faptul că resursele și abilitățile asociate cu reziliența pot fi dezvoltate și practicate. Aceasta este vestea cea bună! Mai este o veste bună: în multe cazuri, adaptarea flexibilă la evenimentele negative de viață aduce cu sine o creștere personală profundă.

Când vorbim despre evenimente negative de viață, acestea pot fi diverse, de la dificultățile zilnice, la adevărate evenimente traumatice sau pierderea cuiva drag. Ce este traumatic pentru o persoană poate să nu fie traumatic pentru alta. De aceea, reziliența este un proces personal, ce se dezvoltă pe un fond unic de gânduri, emoții puternice și nesiguranță.

Cu toate acestea, nu se poate spune că reziliența este o trăsătură de personalitate pe care doar unele persoane o au, iar altele nu. Dimpotrivă, reziliența implică gânduri, acțiuni și comportamente pe care le putem învăța și dezvolta. Reziliența este ordinară, nu extraordinară.

Ce trăsături au persoanele reziliente?

Așa cum am precizat, reziliența nu este o trăsătură de personalitate. Însă, persoanele reziliente tind să împărtășească anumite caracteristici. Astfel, cum identificăm persoanele reziliente:

• persoanele reziliente își conștientizează emoțiile – ele înțeleg de ce simt ceea ce simt. Astfel, se reglează emoțional mai bine și fac față cu bine unor emoții negative, precum furia sau frica.
• persoanele reziliente sunt perseverente – sunt orientate spre obiective, spre acțiune și au încredere în procesul de a atinge obiectivele. Nu renunță. Nu se simt neputincioase sau fără speranță atunci când au de-a face cu o situație dificilă. Din contră: sunt și mai determinate să lucreze spre a atinge obiectivul propus.
• au un locus de control intern – ele se simt și se consideră în controlul propriilor vieți. Asta deoarece au o viziune realistă asupra vieții și sunt mai orientate spre soluții, decât spre probleme.
• persoanele reziliente au simțul umorului dezvoltat – au capacitatea de a râde în fața dificultăților. Aceasta este o schimbare de perspectivă cu efecte minunate: în loc să vadă ceva ca pe o amenințare, o privesc drept o oportunitate, iar acest lucru schimbă cu totul compoziția chimică a corpului lor. În același timp, râd mai des, lucru care are, din nou, adevărate beneficii.

În plus, în interacțiunea cu o persoană rezilientă vom observa că aceasta își exprimă deschis nevoile pe care le are, nu-și reprimă emoțiile, își exprimă emoțiile în moduri acceptate social, este capabilă să creeze și să susțină relații de lungă durată, crede în rezolvarea conflictelor prin a discuta despre acestea.

Studiile arată că reziliența se poate construi cu pași mici: persoanele care gestionează bine stresul minor, reușesc să treacă peste crizele majore cu mai mare ușurință. Astfel, reziliența are beneficii atât în viața de zi cu zi, cât și în fața dificultăților majore care ne impactează.

Cum să învățăm să fim rezilienți

În primul rând, dezvoltarea rezilienței este un proces care necesită timp și intenție. Astfel, sunt câteva direcții către care să ne orientăm în acest proces: către conectare, bunăstare, gândire sănătoasă și însemnătate. Iar strategiile concrete prin care putem ajunge la aceste direcții sunt:

• prin a ne prioritiza relațiile – atunci când trecem prin evenimente grele, una dintre tendințe poate fi aceea de izolare, dar aceasta este o strategie contraproductivă. În schimb, căutarea oamenilor empatici și conectarea cu ei va fi productivă; căutarea sprijinului în persoane care vor fi capabile să ne valideze trăirile.
• prin a avea grijă de corpul nostru – atenția și iubirea de sine pot părea concepte … la modă. Dar luate în serios, ele sunt o practică legitimă pentru sănătatea mintală și pentru dezvoltarea rezilienței. Stresul care apare odată cu evenimentele negative se simte și în corp, nu doar la nivel emoțional. Alimentația sănătoasă, somnul odihnitor, hidratarea, exercițiile fizice regulate îți pot pregăti corpul pentru a fi mai bine adaptat la stres.
• prin a evita tendințele de amorțire – refugiul în alcool, droguri sau alte substanțe nu este o metodă eficientă, sustenabilă pe termen lung de a face față greutăților. În schimb, orientarea să fie pe a-i oferi corpului resursele necesare pentru a gestiona conștient ceea ce se întâmplă.
• prin a păstra lucrurile în perspectivă – modalitatea în care te raportezi la ceea ce se întâmplă este foarte importantă. Printr-un efort conștient, încearcă să identifici gândurile iraționale, tendința de a catastrofa dificultățile trăite sau gândul că totul este împotriva ta. În schimb, încearcă să pui lucrurile în perspectivă: ceea ce se întâmplă este temporar, amintește-ți că ceea ce se întâmplă acum înseamnă că viitorul tău va arăta doar așa, amintește-ți că nu ești neputincios. În schimb, întreabă-te: cum o să privești evenimentul peste o săptămână, peste o lună sau un an? În acest fel, lucrurile se vor așeza pe o scală obiectivă și tu vei fi cel care decide cât de mult va permite unui eveniment să îl afecteze.

Primul pas

În drumul de a ne dezvolta reziliența, conștientizarea de sine are un rol foarte important: să ai o percepție clară asupra personalității proprii, asupra punctelor forte, slabe, asupra gândurilor, convingerilor, credințelor, motivațiilor și emoțiilor. În plus, conștiința de sine îți permite să ai aceeași percepție și asupra celorlalți, să îi înțelegi, să înțelegi cum te percep, care este reacția ta față de ei în anumite momente.

Ce nu face o persoană rezilientă

Cel mai cunoscut model de încadrare a rezilienței este cel al lui Martin Seligman, psiholog, educator și autor american. Acesta face referire la cei trei P – personalizare,  (omni-)prezență și permanență – care sunt reacțiile automate pe care le avem în fața evenimentelor negative. Prin identificarea lor și a felului automat în care se exprimă, le putem transforma în strategiile menționate anterior. Astfel, o persoană rezilientă nu personalizează evenimentele negative, în sensul că nu internalizează eșecul sau problema. O persoană rezilientă nu extinde o problemă în toate ariile vieții sale; nu presupune automat că totul e pierdut din cauza întâmpinării unei probleme. O persoană rezilientă nu crede în starea de permanență a problemelor; mai degrabă, privește problemele drept acte trecătoare, cu potențial de a fi rezolvate.

Reziliența emoțională se referă la capacitatea de a-ți păstra calmul în momentul și după trăirea unor experiențe negative; este o motivație intrinsecă, o forță interioară care ne ține laolaltă.
Reziliența este, astfel, o calitate psihologică, un aliat bun în fața adversităților vieții. Este abilitatea de a privi eșecul drept un feedback de ajutor. Multe studii au încercat să descopere toate fațetele rezilienței. Unele dintre aceste studii au concluzionat că unele persoane au, într-adevăr, o predispoziție genetică de a fi rezilienți. Însă mediul și circumstanțele de viață sunt factorul care va declanșa aceste gene ale rezilienței.

Cum ne pot ajuta eșecurile în dezvoltarea rezilienței?

Să greșești este profund uman. Iar acest lucru nu ține de abilități, de povestea de viață sau de trecut. Ceea ce contează este să ai atitudinea potrivită față de eșec – aceasta poate fi chiar cheia pentru succes. Un eșec la momentul potrivit te poate conduce la cel mai mare succes.

Astfel, atunci când ai parte de un eșec, nu îl ignora, nu ignora frustrarea pe care o aduce cu sine. În schimb, permite-ți să trăiești emoția respectivă, să fii curios despre cum se simte, ce lecții aduce cu sine.

În final, se poate spune despre reziliență că este o adevărată artă de a trăi: o artă bine împletită cu încrederea în sine, cu o cogniție sporită și cu auto-compasiune.

Specialistul care te ajută pe acest subiect

• Andra Bolohan, psihoterapeut

Surse articol:

• https://www.apa.org/topics/resilience
• https://www.apa.org/topics/resilience/building-your-resilience
• https://www.childrenssociety.org.uk/information/young-people/well-being/resources/emotional-resilience
• https://www.verywellmind.com/emotional-resilience-is-a-trait-you-can-develop-3145235
• https://www.feelinggoodmn.org/what-we-do/bounce-back-project-/5-pillars-of-resilience/
• https://positivepsychology.com/emotional-resilience/
• https://www.apa.org/topics/resilience/bounce-teens
• https://www.psychologytoday.com/us/basics/resilience
• https://www.nature.com/articles/s41598-021-87581-5
• https://positivepsychology.com/resilience-theory/