Cu totii ajungem sa ne confruntam la un moment dat cu situatii care ne fac sa ne simtim coplesiti si fara solutii. Alteori, suntem pusi in fata unor pierderi sau evenimente nefericite care ne schimba radical viata, iar adaptarea la noua realitate are loc cu dificultate.

Criza si trauma

Criza se refera la o stare afectiva temporara, intensa si dezorganizanta in mai multe domenii personale, in care abilitatea de a face fata situatiilor este depasita. Exista posibilitatea aparitiei unor consecinte nefaste, care urmeaza unui eveniment traumatogen.

Traumele sau traumatismele psihice sunt acele evenimente intense din experienta unui individ, care il socheaza si care sunt insotite de reactii emotionale care ii perturba echilibrul, conducandu-l la comportamente sau reactii inadecvate. Intre aceste evenimente intense se numara:

• evenimente naturale (de tipul dezastrelor naturale);
• situatii psihologice de „pierdere” sau „separare” (de tipul decesului unui membru al familiei, divort, ruptura sentimantala, avort, pensionare ori abuz fizic sau sexual);
• situatii de ordin social-politic (razboi, schimbare de regim politic, pierderea libertatii).

Desi folosite ca sinonime, de obicei, in limbajul de specialitate, o diferenta ar fi ca „traumatismul” trimite mai mult la consecintele evenimentului, iar „trauma” la evenimentul in sine. Dincolo de evenimentul obiectiv traumatizant cu incarcatura lui patogena (prin intensitate, timing, durata etc.), efectul traumatizant variaza de la o persoana la alta si depinde de structura psihologica cu „vulnerabilitatile” fiecaruia, pe care se face receptarea evenimentului.

Ce se intampla dupa evenimentul traumatic?

Adaptarea la o situatie extrema dureaza o perioada de timp iar factorii de vulnerabilitate personala joaca un rol important. Imediat dupa traume, este normala o scadere a nivelului de functionare psiho-sociala.

Exista persoane care reusesc sa integreze astfel de evenimente in contextul vietii lor fara a avea nevoie de ajutorul unor specialisti. Alte persoane raman la un nivel redus de functionare si apare o probabilitate mare de a dezvolta diverse tulburari psihopatologice cu continut anxios si/sau depresiv sau mai grav, de tipul unei tulburari de stres post-traumatic (TSPT).

Trebuie sa stim ca nu toti cei care sunt expusi la situatii traumatice ajung sa dezvolte tulburari patologice de tip TSPT sau de alta intensitate. In unele cazuri, sunt gasite mijloace personale de a depasi situatia, fie prin constientizarea propriilor vulnerabilitati in fata unor evenimente traumatizante cu „intarirea” suportului social, fie prin apel la diverse strategii, inclusiv „(re)motivationale”. In alte cazuri, nu sunt identificate limitele in a face fata situatiei si resimt o stare de criza/de impas psihologic. In aceasta situatie, responsabili de orientarea persoanei in directia unui ajutor specializat din aria psihoterapiei si/sau psihiatriei sunt membrii familiei sau cei din grupul social apropiat (prieteni, colegi, vecini).

Asadar, este fundamentala evaluarea pericolului si al letalitatii in care se afla persoana, iar apelarea la psihologul clinician cu competente intr-una din formele de psihoterapie acreditate prezinta mai multe beneficii.

Care este procedura in acest caz?

O prima etapa in cadrul interventiei este evaluarea. Ea vizeaza severitatea crizei, nivelul curent de functionare a persoanei in domeniile afectiv, cognitiv si comportamental si a nivelului letalitatii pentru ea (dar si pentru ceilalti). Ea reprezinta o urgenta si o prima etapa in anatomia interventiei psihologice de consiliere sau de psihoterapie. In functie de rezultatul evaluarii, se fac recomandari pentru interventie psihologica pe termen scurt, psihoterapie pe termen lung, internare imediata si medicatie psihotropa, interventie psihologica pe termen scurt sau directionare spre alte servicii specializate in probleme specifice ale clientului.

In cursul evaluarii persoanelor traumatizate se stabilesc si bazele aliantei terapeutice (acea legatura personala cu terapeutul), conditie sine qua non a oricarei interventii psihoterapeutice. Aceasta include acordarea suportului emotional, empatizarea cu clientul si acceptarea lui neconditionata, congruenta si relatia colaborativa cu acesta. Odata realizata evaluarea, se trece la etapa conceptualizarii cazului, in urma careia se stabilesc strategiile de interventie; acestea pot fi strategii de tip: non-directiv, colaborativ, psihodinamic, directiv, tranzactional s.a.m.d.

Pe langa asistarea clientilor in procesul de stabilizare dupa expunerea lor la o situatie traumatica si dezvoltarea unor strategii de adaptare la situatii stresante, in cursul unei psihoterapii de scurta sau lunga durata pot fi mai usor depistate persoanele cu risc suicidar si trans-crizele (care apar la adultii abuzati sexual in copilarie).

Un articol de Gabriela Stroian, psiholog clinician si psihoterapeut REBT/CBT in cadrul Centrului Medical Bellanima.

Centrul Medical Bellanima ofera psihodiagnoza si interventie de tip consiliere si psihoterapie care acopera majoritatea scolilor de terapie psihologica recunoscute in Europa si SUA.