Cum se manifestă un atac de panică și prin ce se deosebește de tulburarea de panică

Mergi cu autobuzul sau cu metroul spre casă și deodată, din senin, simți cum inima îți bate tare. Deodată, devii conștient de fiecare bătaie a inimii. Bătăile sunt rapide și transmit reverberații în întregul corp. Atenția se mută acum pe o senzație puternică de sufocare. Simți că aerul inhalat nu este suficient pentru a te menține în viață. Creierul tău se întreabă dacă urmează să te sufoci sau să leșini. Îți simți mâinile și picioarele slăbite, tremură. Te simți amețit, iar lumea din jur pare că se micșoreaza. Simți că nu mai ai control, nu știi ce urmează să se întâmple, ba chiar crezi că începi să îți pierzi mințile acolo, în fața atâtor străini.

Dacă scenariul sună cunoscut, atunci este posibil ca și tu să fi experimentat un atac de panică. 

Ce este mai exact tulburarea de panică?

Asociația Americană de Psihologie (APA) definește atacul de panică drept un debut brusc de teamă intensă și groază în absența unui pericol real, senzațiile de la nivelul corpului fiind totusi foarte puternice.

Conform DSM-V (manualul de diagnostic și clasificare a tulburărilor mintale folosit de către specialiști pentru a pune diagnostice precise), atacul de panică poate însoți manifestările altor tulburări mintale (tulburări anxioase, tulburări depresive, tulburarea de stres posttraumatic, tulburări ale consumului de substanțe ș.a.), dar poate apărea și în cazul existenței altor afecțiuni medicale (de exemplu, cardiace, respiratorii, cardiovasculare și altele).

“Așadar, cu cât ne adresăm mai rapid unui specialist, cu atât vom învăța mai repede să identificăm factorii declanșatori ai atacurilor de panică, dar mai ales mecanisme sănătoase de gestionare, scăzând astfel din ce în ce mai mult frecvența apariției lor, până la dispariție”, Oana Stan, psihoterapeut.

Simptome resimțite

Un atac de panică reprezintă apariția bruscă a unei frici intense sau a unui disconfort intens care atinge punctul culminant în decurs de câteva minute (10-15 minute), timp în care patru sau mai multe dintre următoare simptome sunt resimție:

• Palpitații, bătăi puternice ale inimii sau tahicardie

Aceste simptome pot chiar accentua felul în care se simte un atac de panică din cauza impactului resimțit în corp.

• Transpirații 

Pot fi abundente și vizibile, fără o cauză externă evidentă.

• Frisoane, tremor 

Sunt resimțite la nivelul mâinilor și degetelor, astfel încât devine greu și să ții un pix sau propriul telefon în mână. 

• Senzația de dificultate în respirație sau de sufocare

Respirațiile sacadate, provocate de senzația că în corp nu intră suficient aer, pot fi prelungite prin inhalări profunde de aer, folosind diafragma.

• Senzația de asfixie

• Dureri sau disconfort în regiunea inimii  

Durerile în piept sunt printre cele mai tulburătoare simptome ale atacului de panică. De aceea se și pot confunda cu un infarct. O pătrime din pacienții care merg în cabinetul medicului pentru durerile repetate, resimțite în zona pieptului, ajung să fie diagnosticați cu tulburare de panică.

• Greață sau disconfort abdominal 

Starea de greață provine din cantitatea mare de adrenalină produsă de corp care dă senzația de fluturi în stomac.

• Senzație de amețeală, instabilitate sau de leșin 

Senzația de amețeală este comună pentru o tulburare de panică. Uneori, ea vine ca urmare a respirației deficitare, sacadate din timpul atacului de panică. Dacă amețeala este puternică, este important să căutăm un loc sigur unde să ne așezăm. Un atac de panică nu este periculos, în sine, dar o căzătură sau o rană produsă ca urmare a amețelii este o posibilitate.

• Senzație de frig sau de căldură

Senzațiile acestea bruște sunt, deopotrivă, inconfortabile și înfricoșătoare. 

• Senzații de amorțeală sau furnicături în corp 

În timpul unui atac de panică, este posibil să simți o amorțeală în corp sau furnicături în buze, la nivelul feței, la nivelul degetelor, brațelor și picioarelor. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul răspunde prin a pompa mai mult sânge la nivelul organelor interne vitale, ceea ce înseamnă că extremitățile primesc o cantitate mai mică de sânge, de unde și senzația de furnicături.

• Derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detașare de sine) 

Derealizarea este sentimentul de deconectare de la lumea înconjurătoare, sentimentul de lume ireală, ficțiune. Depersonalizarea este senzația de a te detașa de la propria persoană sau senzația că îți observi propriul comportament, dar fără a te identifica cu el. 

• Frica de a pierde controlul sau de a “înnebuni” 

Este adevărat, panica ce se instalează în timpul unui atac de panică face ca propriul corp și propriile emoții să fie greu de controlat. Ce ajută, însă, este să ne amintim sau să ne forțăm să ne amintim că atacul de panică nu durează mai mult de câteva minute, iar după acest episod vom fi iar în control.

• Frica de moarte 

Un atac de panică poate fi atât de intens, încât să apară frica de moarte. Poți să simți că nu-ți mai poți controla propriul corp, că acesta nu te mai ascultă, ceea ce poate fi un lucru deosebit de înfricoșător. 

Dintre toate cele 13 manifestări ale unei tulburări de panică, primele 11 simptome enumerate sunt somatice, sunt senzații corporale, iar ultimele două sunt cognitive (gânduri iraționale). Totodată, un atac de panică este atât de intens, încât consumă cantități mari de energie fizică și mintală și te poate lăsa, deopotrivă, epuizat și în stare de șoc. 

Particularități de diagnostic pentru tulburarea de panică

Este important de reținut că atacul de panică nu reprezintă o tulburare mintală! Tulburarea de panică este un diagnostic (ce presupune pe lângă minimum patru din cele 13 simptome, și atacuri repetitive, o îngrijorare persistentă și recurentă privind apariția unui nou atac de panică și o schimbare semnificativă de comportament ce are rolul să evite posibilitatea producerii unui nou atac de panică). 

O tulburare de panică poate apărea și în situații stresante, în momente de schimbări semnificative, în situații de viață, precum moartea cuiva și doliul, dar și în cazuri de anxietate de separare (la copii, mai ales). 

Un atac de panică poate avea intensități diferite, de la forme de manifestare moderate, la severe. Totodată, așa cum durerile în piept se pot dovedi a fi un istoric de atacuri de panică, la fel de important este să distingem între un atac de panică și probleme fiziologice, precum probleme cu inima sau probleme gastrointestinale. De aceea devine important să ne monitorizăm stările, frecvența durerilor resimțite sau frecvența experiențelor pe care le numim tulburări de panică. Tinand cont de informațiile prețioase despre istoricul pacientului, numai specialiștii sunt în măsură să determine despre ce condiție este vorba și să prescrie tratamentele potrivite.

Reacția

Modalitatea în care reacționăm la un atac de panică sau la evenimente de viață neplăcute, în general, este foarte important. La fel și felul în care evaluăm o situație, în care o etichetăm și în care ajungem să o evităm. Toate acestea pot forma un tipar de gândire negativă care să devină o sursă pentru atacuri de panică, din moment ce creierul este inundat cu scenariile cele mai pesimiste. 

Așadar, devine important să ne informăm, să reținem sau să notăm trăirile pe care le avem pentru a ajunge încet, încet, la o explicație, la o etichetă, la un diagnostic: procedând astfel, deja vom fi în drumul nostru spre a controla o senzație destul de incontrolabilă.

Specialiștii care te ajută pe acest subiect

• Alexandru Pavel, medic specialist psihiatru
• Irina Pavel, medic specialist psihiatru

Articol scris de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical Bellanima.