Bullying: formă unică și complexă de agresiune interpersonală

Bullying, un cuvânt foarte des utilizat în ultima vreme, un cuvânt foarte des auzit atât în mediul școlar cât și în mass media. Agresiune, intimidare, hărțuire– acestea sunt primele cuvinte pe care le asociem acestui comportament, iar “bully-ul” este un agresor, bătăuș, huligan, tiran.

Ce este bullying-ul și cum îl identificăm?

De câte ori nu am fost lăsați pe dinafară la jocurile copilăriei sau am ratat un gol sau o pasă și am fost numiți „mămăligă”, „tocăniță” sau ni s-a spus că suntem „varză”? De câte ori nu am fost răniți și, poate, marginalizați? Putem totuși să susținem cu tărie că am fost victime ale bullying-ului? Uneori răspunsul este da, clar și răspicat, însă nu întotdeauna.

Există o fină diferență între impolitețe/grosolănie, răutate și bullying, iar psihologul educațional Ramona Popescu ne explică mai multe despre acest subiect. Există o fină diferență între impolitețe/grosolănie, răutate și bullying.                                               

“Dacă cineva spune sau face ceva care ne rănește, dar o face în mod neintenționat și neplanificat, o face sub impulsul momentului și nu se repeta în timp, putem spune că avem de-a face cu un comportament de impolitețe sau grosolănie.

Dacă cineva spune sau face ceva care ne rănește și o face intenționat, însă nu se repetă în timp, putem spune ca avem de-a face cu un comportament de răutate. 

Dacă cineva spune sau face ceva care ne rănește, o face intenționat, în mod repetat, nu se oprește, deși i-am comunicat că nu ne place și că vrem să se oprească, putem spune ca avem de-a face cu bullying”.

Caracteristici ale comportamentului de tip bullying 

Faptul că bullying-ul este un comportament de lungă durată și repetitiv, îl diferențiază de anumite incidente sau episoade de agresiune, ceartă și violență fizică. Bullying-ul este o formă unică și complexă de agresiune interpersonală, ce îmbracă diverse forme, are diferite funcții și se manifestă în diverse tipare relaționale. 

Comportamentele de tip bullying includ:

• intimidare fizică sau agresiune fizică: a împinge, a brusca, a lovi pe cineva;
• excludere socială, batjocorire, adresarea de insulte, porecle defăimătoare;
• amenințări, distrugerea bunurilor, forțarea victimei să facă anumite lucruri împotriva voinței sale;
• răspândirea de zvonuri sau minciuni despre o persoană.

Tipuri de bullying

Bullying-ul fizic

Este cea mai evidentă formă de hărțuire. Apare atunci când copiii folosesc acțiuni fizice pentru a câștiga putere și control asupra țintelor lor. Bătăușii fizici tind să fie mai mari, mai puternici și mai agresivi decât colegii lor. Exemplele de agresiune fizică includ loviturile, lovirea cu pumnii, palmele, împingerea și alte atacuri fizice.

Spre deosebire de alte forme de bullying, agresiunea fizică este cea mai ușor de identificat. 

Bullying-ul verbal

Autorii agresiunii verbale folosesc cuvinte, declarații și porecle pentru a câștiga putere și control asupra unei victime. De obicei, agresorii verbali folosesc mereu insulte pentru a micșora, a înjosi și a răni o altă persoană. Își aleg țintele în funcție de modul în care arată, acționează sau se comportă. De asemenea, este obișnuit ca agresorii verbali să vizeze copiii cu nevoi speciale.

Hărțuirea verbală este adesea foarte dificil de identificat, deoarece atacurile apar aproape întotdeauna atunci când adulții nu sunt în jur, sau atunci când nu sunt martori. Drept urmare, este adesea cuvântul unei persoane împotriva alteia. Dar agresiunea verbală trebuie luată în serios. Cercetările au arătat că agresiunea verbală și poreclele au consecințe grave și pot lăsa urme emoționale profunde.

Cyberbullying-ul sau hărțuirea pe internet

Odată cu petrecerea unui număr de ore din ce în ce mai mare în mediul online, această formă de bullying a devenit foarte alarmantă.

Atunci când cineva folosește internetul, un smartphone sau altă tehnologie pentru a hărțui sau amenința o altă persoană, se numește hărțuirea cibernetică sau cyberbullying. 

Exemplele de hărțuire cibernetică includ postarea de imagini dăunătoare, amenințări online și trimiterea de e-mailuri sau mesaje text dăunătoare. Deoarece copiii și adolescenții sunt întotdeauna conectați la tehnologie, agresiunea cibernetică este o problemă din ce în ce mai mare în rândul tinerilor, iar consecințele agresiunii cibernetice sunt semnificative. Agresorii din mediul online spun adesea lucruri pe care nu au curajul să le spună față în față și își pot hărțui victimele cu un risc mult mai mic de a fi prinși, fiind anonimi sau ascunși sub identități false, simțindu-se puternici în spatele monitorului.

Cauzele bullying-ului: ce face un agresor?

Există anumite tipare de agresor care fac posibilă identificarea și caracterizarea agresiunii în sine, dar și a acelor copii care sunt mai predispuși la folosirea intimidării împotriva altor copii.

De exemplu, agresorii tind să aibă o construcție fizică mai mare decât colegii lor; sunt de obicei dominanți și impulsivi, nu respectă regulile sau autoritatea și nu sunt foarte toleranți. De asemenea, tind să caute aprobarea altor colegi prin intimidare și le place să fie în centrul atenției, recurgând la acțiuni prin care să demonstreze puterea asupra celorlalți.

Bullying-ul apare în medii în care martorii sau persoanele prezente nu intervin, fie din cauza fricii, a interesului redus pentru dinamica școlară, fie din cauza neglijenței. De asemenea, există o probabilitate mai mare de hărțuire școlară în mediile în care părinții sunt separați, familiile sunt prea puțin coezive sau în care părinții sunt supraprotectori.

Există, de asemenea, factori de risc social. De exemplu, agresorii sunt mai motivați să acționeze atunci când lipsa demnității umane, rasismul, discriminarea și lipsa de empatie se remarcă în mediul lor. 

În ceea ce privește hărțuirea cibernetică, cauzele care se remarcă sunt anonimatul oferit de internet și lipsa controlului de către părinți asupra activităților pe care copiii lor le desfășoară în mediul online.

Cum reperăm fenomenul de bullying?

Ceea ce contează este înțelegerea acestui fenomen – în acest mod se poate interveni asupra cauzelor apariției sale. 

Trebuie cunoscut faptul că bullying-ul apare de timpuriu. Din ce în ce mai multe studii demonstrează faptul că fenomenul apare înainte de anii preșcolari și se înrădăcinează în stilul copilului de a comunica și de a se comporta, atunci când acest tip de comportament trece neobservat de către părinți sau de către persoanele cu rol în creșterea copilului.

Copiii sunt, în mare măsură, produsul creșterii și educației primite, iar părinții îi expun, de multe ori, la interacțiuni care le vor forma stilul de comunicare cu ceilalți. Specialiștii susțin faptul că există o legătură dintre stilul de parenting, modalitatea părinților de a aplica sancțiuni și pedepse și modalitatea în care copiii vor folosi aceleași metode pentru a-i determina pe cei din jur să coopereze cu ei.

De ce unii copii adoptă acest comportament?

Persoanele care agresează, nu realizează, uneori, acest lucru

În mod curios, se pare că majoritatea agresorilor nu conștientizează cum sunt percepuți. Adesea, găsesc modalități de a-și justifica comportamentul și nu au deschiderea de a asculta și de a înțelege cum se văd lucrurile din perspectiva celorlalți, victime sau spectatori ai fenomenului de bullying. Adesea, se consideră foarte populari și plăcuți de cei din jur, deși acest lucru poate fi o consecință a faptului că cei din jur au început să se teamă de ei și nu îi confruntă. 

Agresorii au o stimă de sine scăzută: bully devii, nu te naști! 

Ca urmare a agresiunii la care ai fost martor sau la care ai fost supus, ca urmare a faptului că nu ai învățat să exprimi în alt mod furia, ca urmare a faptului că nu ți-ai dezvoltat abilitățile de comunicare și simți că trebuie să te aperi constant. 

Poate de aceea unii agresori nu văd ceva rău în comportamentul lor. Ei văd amenințări oriunde privesc și în ochii lor ceilalți sunt cei care caută probleme. O stimă de sine scăzută determină nevoia de a controla ceva: situații, lucruri, oameni. Pornirea de orientare în afară, îl determină să evite să privească în propriul interior. 

Așadar, la o privire mai atentă, putem descoperi o traumă în persoana devenită agresor. 

Atunci când problemele personale nu sunt discutate și exprimate corespunzător, ele nu dispar. La un moment dat, traumele nerezolvate își găsesc modalitatea de manifestare printr-un comportament agresiv. Din păcate, aceasta este una dintre cele mai dureroase și distructive forme de manifestare a unei traume. Oamenii răniți rănesc alți oameni. 

Copiii, tinerii, adulții care agresează și hărțuiesc în mod repetat pe ceilalți se află, de asemenea, în pericol de a dezvolta tot felul de probleme, precum anxietate și depresie, de a avea rezultate academice slabe și de a se confrunta cu un diagnostic de tulburare de personalitate antisocială. 

Consecințele bullying-ului 

Bullying-ul afectează în principal victima, care se poate confrunta cu eșec școlar, nivel ridicat de anxietate, depresie, teama de a merge la școală, nemulțumire si schimbări de personalitate, devenind o persoană nesigură, cu o stimă de sine scăzută. Imaginea de sine a victimelor este una negativă, ajung să creadă că nu sunt competente din punct de vedere academic și nici nu se pot integra social. Acest lucru poate face ca, în unele cazuri, să aibă reacții violente și chiar autoagresive, care se pot termina uneori prin tentative de sinucidere.

Ce puteți face dacă copilul/ adolescentul dvs. este victima unui agresor?

Comunicați constant și puneți întrebări

Discutați zilnic cu copilul/adolescentul dumneavoastă despre experiența școlară din acea zi. Întrebați-l cum își petrece pauza de prânz și timpul, înainte și după școală, care este partea cea mai frumoasă a zilei și partea mai puțin plăcută și de ce sunt astfel catalogate. 

Ascultați-vă copilul/adolescentul 

Dacă vă spune că este agresat, luați-l în serios, chiar dacă nu știe să folosească limbajul adecvat. Încurajați-l să vorbească.

Raportați toate incidentele autorităților școlare

Invățați-l pe copil/adolescent să evite situațiile care îl expun la agresiune

Implicați-vă copilul/adolescentul în experiențe care îl vor ajuta să-și îmbunătățească abilitățile sociale.

Învățați-l cum să răspundă la un atac

Cu agresorii trebuie să demonstreze siguranță de sine și să se îndepărteze de situație fără a recurge la violență. Jucați jocuri de rol cu copilul/ adolescentul dumneavoastră despre cum să reacționeze și să răspundă într-un mod neagresiv.

Nu îl sfătuiți să răspundă cu un contraatac

Acest lucru îl învață că singura modalitate de a răspunde la violență este tot violența și în același timp poate crede că adulților din jurul lui nu le pasă suficient de mult de el încât să intervină și să-l ajute și că trebuie să se descurce singur.

Evitați cât mai mult posibil expunerea la jocuri violente, emisiuni de televiziune și filme cu agresivitate

Ce puteți face dacă adolescentul dumneavoastră este un agresor?

• Evaluați obiectiv comportamentul copilului/adolescentului dumneavoastră și nu vă grăbiți să-l justificați.
• Invățați-vă copilul/adolescentul să-și recunoască și să-și exprime emoțiile într-un mod non-violent.
• Discutați și învățați-vă copilul/adolescentul abilități de gestionare și rezolvare a conflictelor.
• Promovați empatia indicând consecințele acestor agresiuni verbale și fizice asupra celorlalți.
• Nu-l jigniți și nici nu folosiți pedepse fizice – bătaia „nu-i ruptă din rai”! Modelați comportamentul pe care vreți să îl aibă copilul/adolescentul dumneavoastră. Adulții trebuie să clarifice faptul că un comportament agresiv nu este agreat și nu va fi tolerat.

Pentru că fenomenul de bullying apare de timpuriu, totul începe prin a le arăta copiilor alternative sănătoase de comportament și prin a le oferi spațiul și cadrul necesare pentru a-și exersa abilitățile sociale esențiale. Dacă le putem explica și arăta faptul că un comportament agresiv este o formă de apărare care nu este necesară, vor reuși, în timp, să vadă lumea cu alți ochi, o lume în care ei nu vor mai fi arătați cu degetul.

Pentru eliminarea comportamentului de bullying este necesară atât intervenția terapeutică de specialitate, participarea în grupuri de învățare a abilităților sociale și a abilităților de gestionare și rezolvare a conflictelor, cât și diminuarea factorilor externi care au favorizat apariția acestui comportament.

În cazul copiilor afectati de bullying (victimele acestui fenomen), pe lângă terapia psihologică, este indicată și participarea în grupuri de suport în care să găsească un spaţiu special, securizant, unde să-și poată împărtăși preocupările, experiențele, fricile și durerile și în același timp să învețe atât strategii de gestionare în cazurile de agresiune cât și să-și dezvolte competențele social emoționale.

Specialiștii care te ajută pe acest subiect

• Ana Benali, psihoterapeut
• Andrei Deleanu, psihoterapeut
• Andra Bolohan, psihoterapeut