Depresia si anxietatea sunt suferinte psihice asociate, de cele mai multe ori coexistand, cu aceeasi intensitate sau nu. Simplist, anxietatea este cel mai bine descrisa ca o stare care se dezvolta in urma unei credinte ca lucrurile se pot inrautati si ca viata se va ingreuna, iar depresia dintr-o credinta ca nimic nu poate sa mearga bine ca viata sa fie mai buna, mai plina de sens, mai tolerabila.

Conform unui studiu calitativ, realizat in 8 locuri din Romania de catre Organizatia “Salvati Copiii” si lansat in octombrie 2010, 20% dintre copii sufera de o afectiune psihica, 3,5% au fost diagnosticati cu  depresie clinica si 13% cu tulburari de anxietate (anxietate generalizata, anxietate sociala, fobii, anxietate de separare, atacuri de panica). La nivelul Romaniei, exista astfel 880.709 copii cu probleme si tulburari de sanatate mintala, dintre care 154.124 copii cu depresie si 572.461 copii cu tulburari de anxietate.

Copiii si depresia

Poate sa sufere un copil de depresie? Da. De cele mai multe ori, ca adulti si mai ales ca parinti, ne este greu sa concepem si sa acceptam ca un copil poate cunoaste o adevarata suferinta depresiva. Depresia din copilarie difera de tristetea normala si emotiile cotidiene care apar pe masura ce un copil se afla in dezvoltare si creste. Atunci cand un copil pare trist, nu inseamna neaparat ca se afla intr-o depresie semnificativa. Cu toate acestea, cand tristetea devine destul de deranjanta incat sa interfereze cu activitatile sociale normale, interesele, scoala, viata in familie, acest lucru poate fi un indicator al depresiei.

Este important sa retinem insa ca, desi depresia este o afectiune serioasa, ea se poate trata in mod eficient, mai ales daca este identificata de catre specialisti cat mai aproape de debut. Diversitatea manifestarilor simptomatologiei depresive la copii si diferentele in raport cu cele de la varsta adulta mascheaza in mod frecvent suferinta copilului. Expresia clinica a depresiei la copii variaza in functie de varsta si maturizarea cognitiv-afectiva a copilului.

Multi adulti considera copilaria ca perioada care, fiind lipsita de responsabilitati, este in acealasi timp lipsita de griji. Cu toate acestea, anxietatea este cea mai raspandita problema a copiilor de toate varstele indiferent de gen, status social sau nivelul inteligentei. Desi tulburarile de anxietate sunt atat de des intalnite in realitate, acestea nu sunt problemele pentru care copiii ajung cel mai des la un specialist, primordial primind atentie problemele de agresivitate, atentie, alimentare sau suicid. De ce totusi merita acestea atentia noastra? Pentru ca anxietatea este un semn al unei suferinte personale reale si poate intefera serios cu viata copiilor, reducandu-le performantele scolare, afectandu-le prieteniile si relatiile cu intreaga familie. In plus, copiii anxiosi au un risc crescut de a deveni adulti anxiosi -la maturitate anxietatea interferand cu munca, relatiile si satisfactia generala si creste riscul de consum de droguri si abuz de alcool, depresie, suicid, sau probleme medicale. Nu se cunoaste exact ce anume genereaza anxietatea la copii dar printre factorii de risc se numara cei genetici, reactia parintilor la comportamentul anxios al copilului, imitarea comportamentului anxios al parintelui, precum si factorii de stres cum ar fi: separarea parintilor, violenta familiala, decesul cuiva drag, intimidarea la scoala, performantele scoalare slabe, bolile si anumite accidente.

Cum sa imi dau seama daca copilul meu sufera din cauza depresiei si/sau a anxietatii?

Tristetea si durerea morala, desi rareori exprimate direct de copil, constituie afectele centrale; alte simptome secundare, cum ar fi inhibitia cognitiva si agitatia, motiveaza de cele mai multe ori cererea de ajutor a parintilor in legatura cu starea copilului. Simptomele primare ale depresiei au legatura de obicei cu tristetea, sentimente de deznadejde si oscilatii/schimbari bruste de stare. Intrucat la copii simptomele depresiei pot varia semnificativ, ele pot trece neobservate sau pot fi gresit interpretate; oscilatiile emotionale si psihologice care vin cu cresterea si pubertatea mascheaza uneori ceea ce este de fapt depresie. Copiii se pot plange ca se simt rau, pot refuza sa se duca la scoala, pot deveni brusc foarte dependenti de un parinte sau un adult care ii are in grija sau isi pot face griji in exces in legatura cu pericolul de moarte in care se afla parintii. Copiii mai in varsta sau adolescentii pot fi tristi, se pot izola, pot genera probleme la scoala, fiind fie foarte negativi, fie neparticipativi si simtindu-se adesea neintelesi.

Simptomele depresiei la copii si adolescenti

Chiar daca majoritatea studiilor medicale au pus accentul pe depistarea depresiei „mascate”, caracterizata mai ales prin actiuni si comportament agresive, nu este mai putin adevarat ca si copiii pot manifesta tristete sau un nivel redus al energiei, similar adultilor care sufera de depresie. Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din urmatoarele simptome, observabile in mod persistent (prezente pentru cea mai mare parte a zilei, pentru o perioada de cel putin doua saptamani), pervaziv (influenteaza starea copilului in mai multe contexte si in mai multe activitati si relatii), cauzeaza suferinta si disconfort copilului, impiedicand functionarea sau dezvoltarea normale si nu sunt cauzate de o conditie medicala:

• Iritabilitate sau manifestari de furie exacerbate in frecventa si intensitate

• Probleme de comportament evidente

• Sentimente continue de tristete si neputinta

• Retragerea din mediul social

• Sensibilitate crescuta la respingere

• Reducerea sau cresterea apetitului

• Insomnii sau somn excesiv

• Izbucniri in plans sau accese de furie verbala

• Dificultati de concentrare

• Plangeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, probleme legate de controlul sfincterian), care nu raspund la tratament

• Reducerea abilitatii de a functiona in timpul evenimentelor si activitatilor de acasa sau cu prietenii, la scoala, in activitatile extrascolare

• Sentimente de vina sau lipsa de valoare

• Incapacitatea de a gandi clar sau de a se concentra

• Ganduri sau vorbe despre moarte sau suicid.

Nu in toate cazurile vor aparea toate aceste semne si nu toti copiii se vor comporta, gandi sau simti astfel. Majoritatea prezinta diferite simptome in diferite momente si contexte ale vietii. Desi unii copii functioneaza satisfacator in medii structurate, sub impactul unei depresii semnificative si la acestia pot aparea modificari marcate la nivelul activitatilor sociale, a interesului pentru scoala, performantelor scolare, a aspectului fizic.

Copiii, mai ales cei cu varste peste 10-12 ani, pot incepe sa consume droguri sau alcool. Desi suicidul este destul de rar intalnit la copiii sub 12 ani, copiii si adolescentii pot incerca uneori sa isi ia viata – si pot face asta si cand sunt doar suparati sau furiosi. Fetele sunt mai predispuse sa incerce sa isi ia viata, dar baietii au o rata mai mare de realizare a tentativei de suicid. Copiii cu o istorie de violenta, alcool sau abuz fizic si/sau sexual au un risc mai mare de suicid decat cei care prezinta simptome de depresie severa.

In ce priveste anxietatea, exista trei moduri probabile in care copilul va resimti efectele anxietatii: la nivelul proceselor mentale sau a gandurilor, avand ganduri centrate pe un anumit tip de pericol sau amenintare. De exemplu pot fi ingrijorati ca se vor rani, ca cineva drag lor va fi ranit sau ca se va rade de ei. In al doilea rand anxietatea este resimtita fizic la nivelul corpului, sub impactul anxietatii corpul devenind mai incordat sau activat. Din aceasta cauza atunci cand sunt anxiosi copiii pot acuza stari de voma, dureri de cap, dureri de stomac, voma, diaree si oboseala. In cel de-al treilea rand anxietatea afecteaza comportamentul copiilor, acestia devenind nelinistiti, incepand sa umble de colo colo, sa planga, sa se ascunda dupa parinti sau sa tremure. Poate fi vorba de un comportament evitativ evident sau mai subtil. Intensitatea anxietatii variaza de la copil la copil.Unii copii se tem doar de unul sau doua lucruri pe cand altii sunt tematori in mai multe domenii in viata si pot parea permanent iritati sau sensibili. De exemplu, unii copii sunt nelinistiti cand vine vorba de orice situatie noua, de a cunoaste alti copii, se pot teme de caini, insecte si intuneric sau devin nelinistiti cand parintii sunt plecati de acasa noaptea. Exista de asemenea si niste tipare uzuale de manifestare a anxietatii care sunt mai des intalnite: fobiile specifice (frica de obiecte sau de situatii specifice), anxietatea de separare (mai ales in copilaria timpurie), anxietatea generalizata, anxietatea sau fobia sociala, tulburarea obsesiv compulsiva, sindromul de panica (mai des intalnite la adolescenti) sau tulburarea de stres postraumatic (in urma unui eveniment sau a unei serii de evenimente traumatice).

Ce ar trebui sa fac daca suspectez ca si copilul meu ar putea suferi de depresie?

Daca si copilul dvs. prezinta oricare dintre simptomele mentionate mai sus, va rugam adresati-va unui specialist cat mai curand pentru a evalua starea copilului si a mediului in care acesta creste (medicul de familie, consilierul scolar, psiholog clinician, psihoterapeut, psihiatru). In urma unei evaluari realizate de un specialist se poate determina un plan de interventie terapeutica care sa il poata sustine pe copil sa isi diminueze suferinta asociata acestei afectiuni si pe cei din jurul sau sa inteleaga si sa dea sens realitatii pe care o traverseaza alaturi de copil.

Un articol de Oana Georgescu, psiholog clinician si psihoterapeut specializat in terapia copilului si adolescentului.