Compasiune față de alții și față de sine: ce este, cum arată, beneficii pentru sănătate

Multe studii, timp de mulți ani, s-au concentrat pe suferința umană. Însă acolo unde întâlnim suferință, adesea găsim și compasiune.

Compasiunea este acea parte din noi care, dintr-o pornire naturală, vrea să ajute. Atunci când manifestăm compasiune nu facem decât să ne întoarcem la esența noastră ca oameni. Prin compasiune, vedem cu inima, vedem cu ochii umanității care sălășluiește în fiecare dintre noi.

Ce este emoția pe care o numim compasiune?

Înțelegător, plin de compasiune, compătimitor: aceștia sunt doar câțiva dintre termenii prin care descriem o persoană plină de compasiune. Persoana plină de compasiune simte o motivație intrinsecă de a alina suferința, fără să se aștepte la vreo recompensă. Alinarea suferinței este recompensa în sine.

Nu de puține ori confundăm compasiunea cu empatia, altruismul ori cu mila. Empatie simțim atunci când oglindim emoțiile altei persoane, ca atunci când plângem alături de un prieten. Altruismul este acțiunea făcută în beneficiul altei persoane; poate sau nu să fie însoțit de compasiune sau empatie. Spre deosebire de bunătate, compasiunea presupune să te pui în situația altei persoane.

Compasiunea include, adesea, un răspuns empatic și un comportament altruist. Însă în deplina ei înțelegere, compasiunea este răspunsul emoțional pe care îl avem atunci când suntem martori la suferință și include dorința autentică de a ajuta.

Compasiunea este, deopotrivă, nativă și dobândită. De-a lungul timpului, a ajutat la supraviețuirea speciei umane. O perspectivă evoluționistă asupra compasiunii datează încă din 1871, prin cuvintele lui Charles Darwin: acele comunități care au inclus cele mai multe persoane înțelegătoare, pline de compasiune, au fost cele care s-au dezvoltat cel mai mult.

Nu doar o simplă emoție

Deși diverși specialiști au diferite definiții pentru compasiune, mare parte dintre aceștia consideră că aceasta este definită de cinci elemente: recunoașterea suferinței, înțelegerea universalității suferinței umane, compătimirea persoanei în suferință, capacitatea de a tolera sentimente inconfortabile și motivația de a face ceva pentru a alina suferința.

Importanța compasiunii este recunoscută în mai multe segmente ale societății. Majoritatea religiilor lumii plasează compasiunea în centrul dogmei lor. Multe organizații, colegii, sisteme pun accent pe importanța compasiunii. În Statele Unite, compasiunea este consfințită în principiile etice ale Asociației Medicilor Americani; primul amendament începe cu formularea: Un fizician se va dedica furnizării de servicii medicale competente cu compasiune și cu respect față de demnitatea umană.

Analiza compasiunii

Compasiunea înseamnă sensibilitate față de suferința altora și față de propria suferință, dar și angajament față de alinarea și prevenirea suferinței.

Definițiile asupra compasiunii punctează importanța acțiunii de a ajuta!

Mai mult decât atât, compasiunea are trei piloni de bază: observarea, simțirea și răspunsul. Aici, observarea se referă la conștientizarea suferinței unei persoane, fie din punct de vedere cognitiv, fie prin experimentarea unei reacții afective sau fizice la suferința cuiva.

Simțirea se referă la a simți o îngrijorare empatică pentru persoana în suferință prin adoptarea pespectivei persoanei și prin imaginarea suferinței sale.

Răspunsul implică dorința de a face ceva pentru a alina suferința cuiva.

Astfel, pe lângă componenta emoțională și comportamentală, compasiunea presupune și o componentă cognitivă, prin încercarea de a-ți imagina și a înțelege experiența altei persoane.

În același timp, compasiunea presupune și să nu judeci situația altei persoane, dar și capacitatea de a sta în disconfort atunci când ești pus față în față cu suferința unei persoane.

Beneficiile surprinzătoare ale compasiunii asupra sănătății fizice și psihice

Compasiunea ne face să ne simțim mai conectați cu ceilalți. Iar beneficiile conexiunilor sociale sunt mai mult decât cunoscute: un sistem imunitar mai puternic (genele afectate de conexiunile sociale sunt responsabile și de funcția imunitară și inflamațiile din corp), recuperare mai rapidă, extinderea duratei de viață.

Actul de a oferi este cel puțin la fel de plăcut precum este cel de a primi. Conform unor studii, centrii plăcerii din creier (părțile din creier care sunt active atunci când

simțim plăcere) sunt la fel de activi atunci când privim un act de compasiune, de exemplu pe cineva că oferă bani cuiva nevoiaș, ca atunci când am fi noi cei care ar primi banii, adică am fi destinatarii direcți ai compasiunii.

Alt motiv pentru care compasiunea amplifică starea noastră de bine este prin faptul că ne lărgește perspectivele. Privim dincolo de propria persoană. Asta deoarece studiile indică faptul că depresia și anxietatea sunt strâns legate de o hiper-orientare spre sine. Iar atunci când facem ceva pentru altcineva, schimbăm centrul de interes.

Compasiunea față de sine

Auto-compasiunea este o atitudine pozitivă față de propria persoană. Te ierți, te accepți, te iubești în toate situațiile (mai ales atunci când te învinovățești pentru ceva) și te încurajezi.

Auto-compasiunea are un impact pozitiv asupra psihicului, fără a avea efectele negative ale unei stime de sine prea ridicate. Auto-compasiunea este, în același timp, o dovadă de maturitate. Odată cu înaintarea în vârstă, crește nivelul de apreciere a propriei persoane; de asemenea, auto-compasiunea este puternic asociată cu înțelepciune și inteligență emoțională.

Oamenii care arată compasiune față de propria persoană tind să aibă o sănătate psihică mai bună, să simtă mai puțină anxietate, niveluri mai scăzute de oboseală și stare depresivă și un nivel mai ridicat de acceptare a emoțiilor negative. De asemenea, fac față mai bine eșecului, durerii cronice, în timp ce tind să aibă mai bine grijă de ei: prin mersul la doctor preventiv, prin alegeri alimentare mai sănătoase, reducerea fumatului și prin a fi mai activi.

Mai mult decât atât! Persoanele cu un nivel ridicat de auto-compasiune (care au obținut scoruri ridicate) au niveluri mai scăzute de cortizol, sunt mai optimiste, mai curioase, au relații mai bune, inteligență emoțională mai ridicată, mai multă inițiativă și mai puține gânduri suicidare sau de auto-vătămare.

Să practicăm compasiunea

Cum putem exersa compasiunea? Aproape orice gest sau act poate fi unul plin de compasiune, atât timp cât scopul rămâne acela de a alina sau preveni suferința.

Putem începe prin două lucruri principale:

prin a ne dezvolta capacitatea de ascultare activă. Putem fi persoane cu mai multă compasiune atunci când devenim mai prezenți în comunicare. Ascultarea activă înseamnă contact vizual în comunicare, înseamnă să lăsăm cealaltă persoană să își termine ideea; înseamnă să cerem clarificări; să evităm reacțiile impulsive; să parafrazăm ceea ce am auzit pentru a ne asigura că am recepționat corect mesajul și emoția transmise.
prin a identifica numitorul comun. Pentru a exersa compasiunea, este important să nu pierdem din vedere faptul că suntem, cu toții, oameni. Acesta este principalul factor comun. Dar putem merge mai departe de atât, încercând să aflăm mai multe despre culisele vieții unui om, mergând mai departe de zona superficială. În acest mod, putem descoperi că problemele cu care ne confruntăm sunt asemănătoare. Nu de puține ori, înțelegerea pe care o arătăm unor persoane ni se întoarce: emoțiile negative care ne frământau nu par să mai fie atât de negre și de izolate.

În același timp, specialiștii recomandă să ghidăm copiii către a privi lumea și oamenii cu mai multă compasiune. Prin întrebări, îi putem ghida să se conecteze la emoțiile altor persoane. De exemplu, îi putem întreba: Ce crezi că simte persoana aceea? Care ar fi motivele sale pentru un astfel de comportament?.

Surse articol: