Adolescența: ce modificări aduce în relația părinte-adolescent? Ce e bine să știe părinții?
Adolescența este perioada schimbărilor profunde și rapide, atât fizice, cât și psihosociale. Iar acest aspect își pune amprenta, într-un mod aparte, asupra dinamicii părinte-adolescent.
Odată cu debutul adolescenței, părinții și adolescenții sunt puși în fața unei reorganizări a responsabilităților și a evoluției spre o relație de egalitate.
Deși discuțiile în contradictoriu sunt din ce în ce mai dese și mai intense pe perioada adolescenței, ele au un rol important: acela de negociere a relației. Astfel, conflictul părinte-adolescent este, de fapt, unul adaptativ și joacă un rol important în oscilarea dintre emoțiile pozitive și cele negative.
În același timp, adolescenții care au multe conflicte cu părinții lor au: o stimă de sine mai scăzută, internalizează problemele, au dificultăți de adaptare școlară și sunt mai predispuși la consum de substanțe interzise.
Așadar, unde este echilibrul dintre discuțiile constructive și cele distructive?
Să începem cu schimbările ce apar în relația cu adolescenții
Atunci când adolescentul era copil, rolul părintelui era de a-l hrăni, ghida și sprijini. Odată cu adolescența, relația devine una mai complexă. Părintele devine sursa de sprijin emoțional, siguranță fizică și financiară.
Impactul perioadei de adolescență depinde de istoricul relației părinte-adolescent. Adolescenții și părinții care au o istorie relațională caracterizată de sensibilitate și comunicare bună încă din copilărie, vor trăi mai puține și mai rare situații tensionate.
Trecerea de la copilărie la adolescență
Trecerea de la copilărie la adolescență, de la un copil dependent de părinți, la un adolescent în căutarea independenței și individualității sale, este marcată de cinci schimbări majore:
- creșterea distanței părinte-copil: cele două părți se simt mai puțin conectate una cu cealaltă;
- creșterea diversității: părintele și copilul se simt mai diferiți;
- creșterea rezistenței față de autoritate: cele două părți întâmpină mai multă opoziție;
- creșterea nevoii de spațiu personal: adolescentul se confesează mai puțin;
- creșterea influenței din partea prietenilor și colegilor: adolescenții pun mai mult preț pe prietenii;
Cunoscând aceste schimbări majore, ce putem face pentru a avea conflicte constructive cu adolescenții?
Un aspect important este măsura în care, în timpul conflictului, cele două părți afișează diferite emoții și trec într-un mod flexibil de la o emoție la alta. Spre exemplu, renegocierea relației într-un mod sănătos se face atunci când, în timpul unei dispute, părinții și adolescenții pot manifesta iritare și furie, dar și dragoste și grijă, interes față de opinia și interesele celuilalt și, ulterior, chiar să râdă împreună de conflict.
Părinții și adolescenții care rămân blocați în acea stare de furie și în emoțiile negative riscă să piardă această oportunitate de renegociere și reașezare a relației.
Această variabilitate emoțională este esențială în perioada de adolescență. Pe măsură ce adolescenții cresc, tind să fie mai privați cu viața lor personală, iar părinții consideră că acest aspect este, în continuare, responsabilitatea lor. Părinții și adolescenții trebuie să caute echilibrul dintre independență, pe de o parte, și controlul parental și nevoia părinților de a ști tot, pe de altă parte.
Exemplu de interacțiune constructivă dinspre părinte spre adolescent, după un moment de tensiune: “Ceea ce ai făcut nu este cauza stării mele: reacția mea este responsabilitatea mea. M-am 9calmat, așa că acum putem vorbi despre ce s-a întâmplat, cum e pentru tine, care sunt îngrijorările mele, ce ai nevoie din partea mea și care este calea potrivită de acțiune”.
Regulile casei devenite bucuriile casei
Sprijinul familiei și relațiile apropiate protejează adolescentul de comportamente riscante, precum consum de alcool, consum de droguri și de tulburări precum depresia. Iar regulile joacă un rol foarte important în această privință.
Într-o familie, regulile, limitele și standardele comportamentale îi oferă copilului consistență, previzibilitate, siguranță și apartenență. Regulile casei îi pot părea restrictive adolescentului, simțind că acestea trebuie încălcate pentru a-și afirma independența.
Părinții pot instaura, însă, bucuriile casei. Acestea pot fi:
- timp împreună, unu la unu: oferă-i adolescentului ocazia de a petrece timp de calitate împreună și de a vă bucura unul de compania celuilalt. Privește-o ca pe o ocazie de a împărtăși gânduri, impresii și sentimente. O plimbare pe afară, vizionarea unui film, gătitul împreună – sunt doar câteva exemple de activități ce merită încercate;
- sărbătorește reușitele copilului tău: așa cum ținem să punem accent pe eșecurile adolescentului, este extrem de important să nu lăsăm să treacă neobservate reușitele sale. Complimentele, ocazia de a scoate în evidență calitățile sunt oportunități minunate de a întări relația;
- responsabilitățile casnice: au rolul de a oferi încredere adolescentului și sentimentul că și el contribuie la bunul mers al lucrurilor;
Despre riscul consumului de substanțe
Adolescenții tind să recurgă la consumul de substanțe din diverse motive, cum ar fi: dorința de a risca, dovedirea independenței, nevoia de aprobare din partea prietenilor, curiozitate, presiunea anturajului, dorința de a le demonstra adulților că pot lua propriile decizii și ca reacție la stilul parental. Monitorizarea defectuoasă a adolescentului, implicarea scăzută din partea părinților și disciplina inconsistentă joacă un rol major în decizia adolescentului de a consuma substanțe interzise.
Deși atitudinea și comportamentul adolescentului pot transmite, uneori, mesajul opus, el are, în continuare, nevoie de dragostea și implicarea părintelui său.
Familia este locul sigur unde copilul ar trebui să se simtă iubit și acceptat, indiferent de ce se întâmplă în alte arii ale vieții sale. În cadrul familiei, copilul pune bazele identității sale, optimismului, nivelului de reziliență și încrederii în sine. Studiile susțin acest aspect: în ciuda atitudinii lor rebele, în adâncul lor, adolescenții vor să fie văzuți de către părinți și vor ca aceștia să fie implicați, în continuare, în viața lor.
Relația sănătoasă părinte-adolescent
O relație sănătoasă părinte-adolescent nu este neapărat o prietenie, cât un mentorat. Așadar, părinții ar trebui să adopte un rol de ghid pentru adolescent. Într-un studiu realizat pe adolescenți, aceștia au menționat faptul că se simt înțeleși atunci când părinții îi ascultă și sunt atenți la ei, atunci când sunt sinceri cu ei și când se bucură de timpul petrecut împreună.
Așadar, având perspectiva lor, cum poți începe de azi să ai o relație mai bună cu adolescentul:
- ascultă întâi, vorbește apoi – ascultarea adolescentului este cheia unei relații sănătoase, deschise, respectuoase. Ascultă-l, nu-l întrerupe, privește-l în ochi, încearcă să nu îl judeci și adresează-i întrebări deschise, nu închise (acestea sunt cele care cer un răspuns de tipul “da” sau “nu”); apropie-te de el cu o doză de curiozitate despre felul cum vede lumea, încercând să-i înțelegi punctul de vedere.
- alege-ți bătăliile – prea multe reguli pot copleși, așadar este recomandat să avem reguli mai puține, dar de care să ne ținem. Formulați împreună regulile, cere-i feedback și stabiliți împreună ce consecințe vor fi pentru încălcarea lor. Adolescenții pot să piardă respectul pentru părinte atunci când observă că acesta nu respectă cele convenite împreună.
- creează un mediu sigur pentru adresarea de întrebări – dacă adolescentul nu se simte în siguranță să-ți adreseze întrebări importante, va apela la alte surse sau la persoane mai mult sau mai puțin îndoielnice. Îl poți încuraja să pună întrebările în scris, într-o agendă, unde ulterior tu vei scrie răspunsurile la întrebările sale.
- moderează-ți așteptările: creierul uman se dezvoltă complet abia în jurul vârstei de 25 de ani. Adolescenții nu sunt adulți. Ei acționează, mai degrabă, din zonele creierului responsabile pentru emoții. Zonele din creier responsabile de gândirea rațională, gândirea pe termen lung și anticiparea consecințelor încă sunt în dezvoltare la adolescenți. Să ne așteptăm la impulsivitate și comportament irațional din partea lor. Perioada de adolescență este una de opoziție, rebeliune, schimbări de dispoziție, dezaprobare, resentimente și insatisfacții.
- acționează cu empatie: adolescența este o perioadă dificilă pentru părinte și adolescent. Încearcă să îi oferi spațiul necesar pentru a lua propriile decizii (dar nu pe cele legate de siguranță și bunăstare), așa cum sunt cele legate de stilul de a se îmbrăca și de aspectul său. Îți poți exprima părerea atunci când este diferită, în timp ce o respecți pe a sa. Acest lucru va scădea frecvența luptelor pentru putere.
- fii vigilent: acordă atenție schimbărilor semnificative în ceea ce privește randamentul școlar și prezenței sau absenței sale de la ore, precum și dispoziției sale. Observi o dispoziție scăzută sau semne de auto-vătămare? Monitorizează aceste aspecte, în timp ce menții calea de comunicare deschisă, fără învinovățire, fără critică sau rușine.
- întreabă, nu presupune: atunci când adolescentul vine la tine cu o problemă, întreabă-l dacă vrea doar să îl asculți sau dorește să intervii. Folosește întrebări, precum: “Pot veni cu o sugestie?”, “Pot să îți zic părerea mea?”, “Te superi dacă vin cu o propunere?”.
Cum să ne dăm seama că adolescenții au nevoie de ajutor de specialitate?
Printre cele mai comune tulburări mintale în rândul adolescenților se numără depresia, tulburări de anxietate, probleme cu consumul de droguri, comportament riscant, tulburare dismorfică corporală, tulburări alimentare. Așadar, se impune să fim atenți mai ales la următoarele aspecte:
- stimă de sine scăzută;
- pierderea interesului față de activități sociale;
- izbucniri emoționale;
- dificultăți de concentrare, de a lua decizii sau de a-și aduce aminte;
- fixație pe eșec, auto-critică excesivă, auto-învinovățire excesivă;
- sentimentul de neputință;
- iritabilitate;
- fixație pe felul cum arată;
- agitație sau neliniște;
- comportament disruptiv sau periculos;
Atunci când părinții observă mai multe astfel de manifestări, este indicat să apeleze la specialiști. Găsirea sprijinului necesar din timp ajută adolescentul să se simtă în siguranță și văzut, iar calitatea vieții sale va crește. De asemenea, sprijinul de specialitate îl poate ajuta să învețe modalități și tehnici de gestionare a dificultăților. Iar acest lucru îl ajută și pe părinte.
Părintele are rolul major de a fi locul de siguranță al adolescentului și mentorul care îl încurajează pe acesta să se exprime, să își exprime emoțiile și să le regleze – atât pe cele pozitive, cât și pe cele negative. Și, la fel de important, să facă același lucru, să ofere această reciprocitate.
Specialistul care te ajută pe acest subiect
- Andrei Deleanu, psihoterapeut
Surse:
- https://srcd.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/cdep.12278
- https://raisingchildren.net.au/pre-teens/communicating-relationships/family-relationships/relationships-with-parents-teens
- https://www.intechopen.com/chapters/72914
- https://www.sciencedaily.com/releases/2023/03/230321112658.htm
- https://middleearthnj.org/2022/07/25/the-importance-of-healthy-parent-teen-relationships/
- https://www.researchgate.net/publication/265145581_Parent-Teen_Relationships_and_Interactions_Far_More_Positive_Than_Not
- https://www.psychologytoday.com/intl/blog/surviving-your-childs-adolescence/202212/how-adolescence-intensifies-the-parentchild
- https://raisingchildren.net.au/pre-teens/mental-health-physical-health/mental-health-therapies-services/mental-health-professionals-for-teens
- https://www.betterhelp.com/advice/adolescence/adolescent-psychology-what-makes-teens-different-and-how-can-psychology-help/
- https://www.psychologytoday.com/us/blog/some-assembly-required/202106/8-beneficial-strategies-dealing-your-teenager
- https://psychcentral.com/blog/blog/2018/02/psychology-of-teenagers-101
- https://www.childpsychologist.com.au/resources/technology-addition-and-young-people