Probleme psihice sau cum ne raportăm la tulburările mintale

Denumirea de “probleme psihice” acoperă o gamă largă de simptome și afecțiuni de natură psihologică sau psihiatrică. Denumirea în sine este în general evitată de către specialiști, fiind considerată o cauză în plus a stigmatizării persoanelor care suferă de tulburări mintale. Însă, în limbajul cotidian, prin probleme psihice, majoritatea persoanelor se referă la o tulburare sau un dezechilibru de natură psihică, care nu poate fi explicat în afara evaluării de specialitate. 

La ce ne referim când spunem probleme psihice?

Atunci când în limbaj colocvial folosim sintagma de “probleme psihice”, de fapt, ne referim la ceea ce specialiștii numesc tulburări de sănătate psihică. Să vedem, în primul rând, la ce se referă sănătatea psihică și ce urmărește un specialist pe parcursul evaluării:

• autopercepția și autoaprecierea corectă, stima de sine adecvată;
• autonomia;
• adaptarea la condițiile lumii exterioare;
• toleranța la frustrare și stres, găsirea de strategii pentru rezolvarea problemelor dificile;
• capacitatea de a iubi și a trăi bucuria fără conflict;
• capacitatea de a trăi fără frică, vinovăție sau anxietate;
• capacitatea de a asuma responsabilități și de a învăța din experiență;
• realizarea de sine în raport cu idealul personal și socio-cultural.

Probleme psihice: simptome

Majoritatea oamenilor au momente în care privesc printr-o abordare negativă propriul sine sau care pun sub semnul întrebării calitatea vieții lor. Momentele de incertitudine, de auto-interogare sau chiar de respingere a unor situații sau emoții nu sunt motive să considerăm că am avea “probleme psihice”. O tulburare mintală se caracterizează prin semne și simptome specifice care produc o doză semnificativă de stres, care împiedică funcționarea normală a persoanei și care denotă existența unei “probleme psihice”. Acestea diferă de la o persoană la alta, în funcție de propriul istoric medical și de viață, dar și în funcție de tipul de tulburare de care suferă. 

Principalele semne de alarmă sunt:

• sentimentul prelungit sau constant de tristețe;
• lipsa de concentrare și absenteismul emoțional;
• schimbarea frecventă a stării de spirit;
• trăirea emoției de frică, a stării de îngrijorare sau a sentimentului de vină la un nivel extrem;
• retragerea din viața socială și nevoia de a fi singur;
• senzația de oboseală extremă;
• tulburările de somn;
• detașarea de realitate (iluzii, paranoia sau halucinații);
• neputința de a realiza activitățile zilnice;
• dificultatea de a empatiza cu alți oameni sau de a înțelege ceea ce comunică;
• consumul alcoolului în exces sau folosirea substanțelor halucinogene;
• tulburările de alimentație;
• tulburările sexuale;
• stările de furie, agresivitatea sau violența;
• gândurile suicidale. 

Principalele tipuri de tulburări mintale

Tulburările psihotice

• Tulburările psihotice scurte – se caracterizează prin detașare de realitate (halucinații, idei delirante), ce durează mai puțin de 6 luni;
• Schizofrenia – se caracterizează tot prin detașare de realitate, dezorganizarea gândirii și vorbirii, precum și alterare marcată a funcționării (aceste simptome trebuie să persiste mai mult de 6 luni pentru a lua în considerare acest diagnostic).

Tulburările de dispoziție 

• Tulburarea afectivă bipolară – se caracterizează prin succesiunea episoadelor de manie și depresie, cu perioade de funcționare normală între cele două;
• Tulburarea depresivă unipolară – se caracterizează prin unul sau mai multe episoade de tristețe excesivă și prelungită.

Tulburările de anxietate 

• Tulburarea de anxietate generalizată – caracterizată prin îngrijorare excesivă pentru lucruri și situații cotidiene;

• Tulburarea de panică – caracterizată prin teamă și senzația de lipsa de control, care se manifestă fizic prin senzația de sufocare, palpitații și un puls accelerat;

• Agorafobia – teama de locuri sau aglomerări publice;

• Tulburarea obsesiv-compulsivă – prezența obsesiilor sau a compulsiilor care ocupă mare parte din timp;

• Tulburarea post-traumatică de stres – retrăirea repetitivă și obsesivă a unui eveniment traumatic din trecut.

Tulburările de personalitate 

• Categoria A: tulburarea de personalitate paranoidă, tulburarea de personalitate schizoidă, tulburarea de personalitate schizotipală;

• Categoria B: tulburarea de personalitate antisocială, borderline, histrionică și narcisică;

• Categoria C: tulburarea de personalitate evitantă, tulburarea de personalitate dependentă și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă. 

Tulburările legate de consumul de alcool sau alte substanțe 

Tulburările neuro-degenerative 

Se caracterizează predominant prin tulburări ale memoriei, dezorientare și dificultăți în realizarea sarcinilor zilnice (specifice persoanelor în vârstă).

Tulburările mintale sunt serioase și necesită îngrijiri de specialitate. Deși mai există încă o reticență la nivelul societății și al indivizilor în ceea ce privește mersul la psiholog sau psihiatru, ajutorul primit din partea specialiștilor este imperios în astfel de cazuri. Destigmatizarea afecțiunilor psihice sau a tulburărilor mintale poate să pornească de la refuzul de a mai folosi denumirea de “probleme psihice” atunci când ne referim la o persoană care are o suferință psihică.

Dacă ești într-un impas personal, din care ai impresia că nu știi să ieși, vino la Centrul Medical Bellanima, unde, în urma unei evaluări psihologice preliminare, vom ști să te îndrumăm spre tipul de terapie de care ai nevoie. 

Specialistul care te ajută pe acest subiect

• Irina Pavel, medic specialist psihiatru