”Dacă-ţi place ceea ce faci, nu vei munci nicio singură zi din viaţa ta.” (Confucius)           

Citim adesea despre oameni care renunta la joburile pe care le au pentru a urma o noua cale profesionala. Pentru unii dintre ei, motivul poate fi insatisfactia la locul de munca (generata de mai multi factori) si faptul ca nu exista congruenta intre ceea ce fac si ceea ce le-ar placea sa faca sau ceea ce simt.

Cand sunt oamenii mai predispusi la a-si schimba cariera?

Desi nu exista o „predispozitie” a unei categorii anume pentru astfel de schimbari, exista totusi cateva situatii comune in care apar reorientarile profesionale. De exemplu, ele sunt frecvente atunci cand domeniul profesional curent a fost ales printr-o conjunctura de viata:

• Persoane care au urmat o facultate pe care le-au sugerat-o parintii (considerand ca este “de viitor”) si ulterior au mers pe un drum profesional in consecinta (de exemplu, au urmat Facultatea de Contabilitate si Informatica de gestiune si au devenit contabili).
• Exista tineri care nu stiu, de fapt, cine sunt, nu au bine conturata imaginea de sine si „merg cu valul” in timpul scolii. Asa ca uneori aleg in functie de ceea ce fac cei din cercul lor de prieteni si ani mai tarziu ajung intr-un punct profesional care nu ii implineste. Nevoile de apartenenta si de socializare au primat la inceput si nu au fost indeajuns cantarite nevoile de implinire a potentialului vocational.
• Exista, de asemenea, familii in care primeaza traditia in alegerea profesiei. Spre exemplu, sunt acele familii de medici sau ingineri (si nu numai) in care doua sau mai multe generatii urmeaza acelasi traseu.
• Aflati la inceput de drum, am intalnit tineri care au cautat sa se angajeze pentru a deveni independenti financiar, necontand atat de mult domeniul. Au reusit acest lucru, au inceput o cariera intr-o arie oarecare, apoi au evoluat pe acel drum si dupa mai multi ani de activitate, au inceput sa realizeze ca le-ar fi placut sa aiba alta profesie.
• Pentru altii, alegerea este dictata de un model profesional de succes pe care doresc sa il reproduca, dar pe care nu l-au trecut prin filtrul propriu, ca sa isi dea seama daca li se potriveste sau nu. Dorinta de a deveni antreprenor exista in multi dintre noi, insa nu ni se potriveste tuturor in orice moment al vietii noastre. A renunta la un job pentru a incepe o afacere pe cont propriu, intr-un domeniu despre care nu stim prea multe din practica, manati doar de exemplul unui prieten care a reusit astfel, nu este neaparat o decizie bine cantarita.

Situatiile de mai sus au in comun o cunoastere de sine superficiala si, in general, putine informatii despre piata muncii. In viata acestor persoane, la un moment dat se va intampla ceva care le face sa realizeze ca “nu sunt pe drumul lor” din punct de vedere profesional si sa ia in calcul o schimbare. Intr-adevar, punerea in practica a acestui gand este influentata de mai multi factori, diferiti de la un individ la altul. Uneori, poate fi facilitata chiar de o restructurare care se face in firma in care lucreaza, care poate constitui un prilej bun de a face un pas inapoi si de a evalua cum ar vrea sa arate viitorul profesional in continuare.

Multe persoane incep sa ia in calcul solutia antreprenoriatului daca se simt agresati la locul de munca si doresc astfel sa “aiba mai mult control asupra situatiei”, cu scopul de a se proteja. Am intalnit o persoana care dupa zeci de ani lucrati in domeniul bancar, in ultima perioada chiar pe pozitii de conducere, a ales sa se reorienteze profesional catre o afacere cu prajituri, pe care a dezvoltat-o de la zero, dintr-o pasiune pentru dulciuri.

De asemenea, schimbarile mari din viata oamenilor (venirea pe lume a unui copil, boala unei persoane foarte apropiate sau chiar a persoanei in cauza) ii fac sa isi reconsidere viata profesionala si sa se intrebe ce ar putea lucra pentru a se simti cu adevarat impliniti.

Oricare ar fi situatia, o reorientare in cariera necesita mult curaj si o buna asumare de sine.

Ce poate insemna o nevoie presanta de reorientare profesionala?

Exista doua posibile cauze ale acestei nevoi:

• cauza “nesanatoasa” – reactii de fuga DE CEVA sau evitare A CEVA. Aici ar trebui analizat daca “fuga” este in acord cu realitatea sau nu. O fuga de o situatie perceputa ca fiind dificila: conflict cu seful/colegii, conflict intre ceea ce crede persoana respectiva ca merita din punct de vedere profesional si ceea ce primeste din partea angajatorului (fie ca este vorba despre sarcini, fie despre recompense/recunoastere), este o fuga DE CEVA, deci o reactie nesanatoasa, pentru ca exista posibilitatea reala ca astfel de provocari sa apara si intr-un alt domeniu.
• cauza „sanatoasa”, fuga CATRE CEVA – mai exact, catre nevoia de implinire a potentialului individual.

Cum putem lua decizii mai bune legate de alegerea unui domeniu profesional/schimbarea acestuia? 

Primul pas ar fi distinctia intre dorinta de a schimba domeniul profesional si cea de a schimba compania. Adesea, oamenii nu resping domeniul, ci angajatorul, insa cele doua ajung sa se amestece si tendinta este aceea de a “parasi” tot. Aici as vrea sa subliniez ca, in opinia mea, nu exista angajator ideal, insa exista multe companii alaturi de care oamenii isi pot dori sa ramana pe termen lung –  este nevoie de o mobilizare mai pronuntata in a le cauta. Astfel, experienta acumulata in domeniul in care am activat ani de zile va fi pusa in valoare.

Cum stim ca suntem pe drumul corect? 

De obicei, atunci cand oamenilor le place ceea ce fac, vin cu placere la munca, sunt motivati sa se dezvolte, nu simt cand trece timpul si nici efortul depus. Aceste lucruri nu inseamna ca aceste persoane nu resimt oboseala dupa o perioada aglomerata – vorbim insa in cazul lor de o oboseala plina de satisfactii, in urma careia au capacitatea de a se reface mai usor. Este o satisfactie dublata de sentimentul ca munca proprie conteaza, ca are o finalitate.

Intrebarea care mai poate aparea uneori este “Exista un astfel de drum pentru mine? Daca da, care este acesta si cum sa fac sa ajung pe el?”

In cazul in care schimbarea domeniului este o dorinta reala, cred ca un prim pas ar fi sa analizam ce ne place sa facem si care sunt resursele de care dispunem in acea directie, insa intr-un mod foarte realist. Cuiva ii poate place sa cante, spre exemplu, insa asta nu inseamna ca poate ajunge cantaret (poate ca nu are voce sau are trac). Pentru ca hobby-urile sa devina domenii de activitate trebuie sa dispunem de aptitudini, determinare, constanta.

Nu in ultimul rand, trebuie vazut ce implica “pasirea” in acea noua zona si daca riscurile pot fi asumate. In special daca schimbarea domeniului vine dupa o activitate de ani de zile, persoanele care vor sa se reorienteze trebuie sa fie constiente ca ar trebui sa o ia de la zero. Acest lucru implica adesea bani mai putini, nesiguranta de sine, nevoia de a primi sprijin (si modul in care este primit acesta).

Uneori, cei care ar putea impartasi unele detalii tehnice ale unui nou domeniu nu au timpul sau rabdarea necesare pentru a-i ajuta pe altii, iar asta poate conduce la ipostaze neplacute.

Pentru ca migrarea catre alt domeniu (ca angajat sau antreprenor) este o decizie majora care implica riscuri, temeri, autoanaliza, recomandarea mea este ca inainte sa fie accesate servicii de consiliere psihologica / vocationala / consiliere in cariera. Acest tip de interventie poate face diferenta intre a lucra cu pasiune la un loc de munca si a obtine rezultate cu efort. 

Articol de Ana Maria Benali, psihoterapeut & consilier psihologic in cadrul Centrului Medical Bellanima.