Sindromul impostorului: despre teama constantă de a fi demascat drept incompetent

Te-ai simțit vreodată ca un impostor? Ca și cum nu meriți locul sau funcția pe care o deții? Ca și cum realizările proprii nu ți se datorează ție, ci norocului sau faptului că ai fost la locul potrivit în momentul potrivit? Te macină adesea gândul că într-o bună zi vei fi demascat în fața celorlalți drept un incompetent? Se numește sindromul impostorului și nu ești singura persoană care se confruntă cu o astfel de situație. Aproximativ 70% dintre oameni se confruntă cu acest fenomen la un moment dat.

Cum se întâmplă să te autosabotezi?

O problemă vine din faptul că nu reușesti să internalizezi și să iti asumi propriul succes și te cuprind îndoielile. Începe să te acapareze gândul paralizant că oamenii ca tine nu pot avea succes având în vedere câte știi despre tine. Altora le recunoști meritele și le permiți dreptul la succes pentru că ti se pare că tu nu esti nici pe departe ca ei. La rădăcina sindromului impostorului se află o imagine foarte distorsionată asupra celorlalți: te simțim ca un impostor nu pentru că ai avea mai multe defecte, ci pentru că nu reușesti să îți imaginezi că și ceilalți au aceleași defecte.

Această credință vine și dintr-o caracteristică de bază a condiției umane: pe tine însuți te cunoști și te observi și din interior, în timp ce pe ceilalți îi observi numai din exterior. Astfel, esti tot timpul conștient de ideile mai puțin bune pe care le-ai avut până ai găsit soluția potrivită, de îndoielile și fricile simțite, în timp ce tot ce știi despre ceilalți este ce îți spun ei sau ceea ce fac, lucru care este o sursă mult mai restrânsă și selectivă de informații. Așa ajungi deseori să te simți izolat la polul ciudat și revoltător al naturii umane.

Realitatea este alta. Dacă ai reuși să privești în culisele celorlalți, ai vedea că și ei trec prin aceleași procese interioare și că sunt la fel de măcinați de gânduri și întrebări ca și tine.

Cine dezvoltă sindromul impostorului?

O predispoziție pentru a dezvolta sindromul impostorului se regăsește în oamenii care sunt mereu orientați spre perfecționism, cărora le e teamă de a greși, de a părea ridicoli. Oamenii perfecționiști se simt presați să-și îndeplinească sarcinile cât mai bine de fiecare dată, iar când se întâmplă să greșească, le vine ușor să se simtă incompetenți și anxioși. Poate cea mai neplăcută latură a acestui fenomen al impostorului este faptul că te limitează, iti frânge aripile, te ține pe loc deoarece te predispune la procrastinare; îți ia din curajul de a urmări noi oportunități, din bucuria de a explora, din nevoia de a evolua.

Sindromul impostorului nu este o tulburare psihologică, nu necesită un tratament medicamentos și nu te împiedică din a avea succes; însă îți afectează într-un mod negativ starea de bine prin faptul că te împiedică să te bucuri real și complet de meritele tale.

Cum poți învinge sindromul impostorului? 

În primul rand, trebuie să înțelegi care este sursa. În cazul unor persoane, amintirile timpurii pot reprezenta punctul de plecare pentru teama de mai târziu: notele din școală, care nu erau niciodată suficient de mari pentru părinți sau comparația cu alți frați sau colegi mai muncitori și mai studioși. Supuși la un asemenea tratament an după an, copilul, acum adult, ajunge să interiorizeze aceste idei și să simtă că nimic din ce face nu e suficient. Sau că pentru a merita să fie iubit trebuie să facă mereu ceva, să realizeze ceva, să obțină ceva. Poate, poate, la un anumit moment dat, va fi suficient.

Restructurarea felului în care gândești

Pe de altă parte, poate fi nevoie de o restructurare a felului în care gândești: exersarea și acceptarea gândului că și ceilalți au, uneori, gânduri neliniștite, rătăcitoare și nesigure; că toți oamenii au momente în care sunt măcinați de îndoială și au sentimente de neadecvare, momente în care se simt copleșiți de regrete și în care simt că vor ceda sub presiune sau stres; că e în regulă să trăiești momente în care te simți ca un impostor, dar nu să trăiești o viață întreagă subjugat fricii de a nu fi niciodată suficient sau demn de recunoaștere. Iar aici, psihoterapia poate juca un rol important, prin identificarea surselor de distorsiune și reclădirea încrederii în sine.

Dacă simți că ești într-un impas fă primul pas spre a fi bine la Centrul Medical Bellanima, unde specialiștii noștri sunt pregătiți să te ajute!

Specialiștii care te ajută pe acest subiect

• Andrei Deleanu, psihoterapeut
• Andra Bolohan, psihoterapeut

Articol scris de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical Bellanima.