Viața într-o continuă stare de anxietate

Ca oameni, deținem abilitatea extraordinară de a ne gândi la viitor și la evenimente viitoare. Astfel, avem capacitatea de a anticipa probleme și obstacole, venind totodată cu avantajul de a ne face planuri. Dar, această abilitate aduce cu sine și griji, dubii și chiar o stare de anxietate prin scenariile catastrofale pe care le poate crea mintea noastră. Iar corpul nostru resimte din plin această stare de anxietate, manifestată prin: 

• tensiune musculară;
• dureri de cap;
• dificultăți de concentrare;
• probleme cu somnul;
• stări de agitație;
• stări de neliniște;
• stare de oboseală. 

Revenind în prezent, care sunt experiențele noastre recente? Adesea auzi vorbindu-se despre pandemie, virus, amenințarea războiului, dar și despre grijile noastre de de zi cu zi.  Firesc, apare în mintea fiecăruia dintre noi întrebarea: “Cât mai este nevoie să trăiesc într-o continuă stare de anxietate?”.

Nimeni nu își imagina că după doi ani în care ne-am confruntat cu situații noi și cu un nivel de incertitudine fără precedent, va urma imediat o situație (cel puțin) la fel de plină de incertitudine. Și vedem că nimeni nu ne poate oferi garanția că într-o zi, două zile sau o lună lucrurile vor intra într-o stare previzibilă, iar noi putem ieși din starea de anxietate și neliniște. 

Ceea ce se întâmplă în aceste momente foarte aproape de granița noastră declanșează în noi sentimente intense, deoarece avem de-a face cu o situație de criză în continuă desfășurare: nevăzând finalitatea ei, este firesc să ne închipuim fel și fel de scenarii și să avem o stare de anxietate, agitație și nervozitate.

Stări de anxietate provocate de pandemie, situația de război și alte crize

Pe baza contextului extern, rațiunea ne transmite faptul că avem toate motivele să fim temători și toate motivele să vrem să fim pregătiți în fața necunoscutului. Dar care este echilibrul între a fi pregătiți și a ne pregăti excesiv?  Ce putem controla acum? Putem controla cât timp ne expunem la știri, spre exemplu. Din nevoia de a ne simți pregătiți, tindem să consumăm foarte multe știri (de la televizor sau din social media): creierul este construit în așa fel încât să caute și să identifice amenințările, cu scopul de a ne pregăti. Dar această căutare a tuturor scenariilor nu face decât să ne copleșească și să ne întrețină starea de anxietate. De aceea, trebuie să ne oprim și să ne adresăm două întrebări: 

• “Care îmi sunt limitele, cât pot duce?”; 
• “Câte știri sunt suficiente pentru a mă simți informat, nu înspăimântat?”.

Pentru că nu avem garanții (deși nici în condiții firești de viață nu prea avem garanții), nu avem un scenariu previzibil în față, nu ne rămâne decât să ne creștem abilitatea de a tolera incertitudinea și de a ne controla stările de anxietate. Cum facem asta? Putem încerca un exercițiu: să ne aducem aminte de o situație din trecut, incertă, care părea imposibil de rezolvat la acel moment, dar căreia i-am găsit o rezolvare. Cum am făcut asta, la cine am apelat sau la ce resurse am apelat? Acest dialog intern poate face ca situația din prezent să devină mai tolerabilă prin faptul că ne deschide noi posibilități. 

În același timp, dacă emoțiile și stările de anxietate și agitație sunt prea puternice, este recomandat să apelați la ajutor specializat. Începerea unei forme de terapie în acest context este de mare ajutor. 

Cum facem față stării de anxietate? 

Autovalidarea emoțiilor

Negarea emoțiilor pe care le avem nu va face ca ele să dispară; recunoașterea, acceptarea și trăirea emoțiilor noastre (pozitive și negative) duce la îmbunătățirea stării noastre mintale și la ieșirea din stările de agitație și nervozitate.

Flexibilizarea ideilor catastrofice

Starea de anxietate este întreruptă atunci când punem sub semnul întrebării ideile catastrofale pe care le avem. Prin discuții cu prietenii sau cu un terapeut putem ieși din spirala gândurilor “Dar dacă…?”, “Dar dacă…?”. Poate dacă auzim de la o altă persoană faptul că îngrijorarea excesivă nu aduce niciun beneficiu real vom putea elima starea de anxietate. Gândirea de tipul “Dar dacă…?” stă la baza majorității tulburărilor de anxietate.

Meditația mindfulness

Scopul acestui exercițiu este de a ne aduce în prezent și de a lăsa deoparte grijile lumești, stările de agitație și neliniște, măcar pentru câteva minute. Meditația mindfulness creează un spațiu între prezent și viitorul pe care ni-l imaginăm. Mindfulness ne propune să ne concentrăm pe câte o activitate/acțiune pe rând: propria respirație, spre exemplu, sunetele din jur sau pe o rugăciune pe care ne-o spunem în gând. 

Ne putem trăi starea de anxietate într-un mod organizat – starea de anxietate este insistentă; așadar, ne putem seta zilnic 30 de minute în care ne permitem să avem stări de agitație și neliniște și să mergem pe firul scenariilor noastre. Iar restul de 23.5 ore sunt recâștigate, reluăm controlul asupra lor și ne dedicăm activităților noastre de zi cu zi. 

Observăm că este din ce în ce mai necesar să învățăm să trăim cu incertitudinea, cu a nu avea răspunsuri. Este dificil, dar să nu uităm că nu suntem singuri în marea aceasta de incertitudine. Oriunde privim vedem oameni care sunt măcinați de aceleași întrebări, de aceeași stare de anxietate. Iar dacă starea devine mult prea apăsătoare, să nu uităm că putem oricând începe un demers terapeutic. 

Specialiștii care te ajută pe acest subiect

• Irina Pavel, medic specialist psihiatru

Articol scris de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical Bellanima.