Tulburarea de personalitate borderline: emoții, percepție, instabilitate, impulsivitate

Personalitatea este modalitatea unei persoane de a gândi, simți și acționa, care o diferențiază de celelalte persoane. Personalitatea unei persoane este modelată de experiențe, mediu înconjurător, situații de viață și trăsături moștenite. 

O tulburare de personalitate este un model durabil de trăiri interioare și comportament care se îndepărtează semnificativ de la normele specifice mediului cultural din care provine individul; acest model este unul rigid, debutează în adolescență sau la vârsta de adult tânăr, este stabil în timp și aduce multă suferință și probleme în viața persoanei afectate. Fără intervenție de specialitate, tulburările de personalitate nu vor trece de la sine.

„Impulsivitatea, instabilitatea, furia si comportamentul automutilant sau suicidar, frica de abandon, simptomele psihotice și disociative, sentimentul cronic de vid interior, relațiile intense, instabile, alcătuiesc tabloul clinic al personalității borderline, ceea ce face ca această tulburare să fie destul de greu de gestionat, mai ales în regim propriu. Consider că o adresare cât mai rapidă către specialiști (psihoterapeut și psihiatru) poate fi premisa unei restructurări funcționale, sănătoase, atât pentru pacient, cât și pentru persoanele din jurul său”, punctează Oana Stan, psihoterapeut Bellanima.

Modul de raportare la sine, la lume

Există 10 tulburări de personalitate, grupate în trei categorii (sau clustere), în funcție de caracteristici și simptome comune: excentric, emotiv și anxios, dacă ar fi să alegem un cuvânt descriptiv pentru fiecare clasă. Ceea ce au în comun toate cele 10 tulburări de personalitate este un mod distorsionat de a se vedea pe sine, pe ceilalți și de a se raporta la lume, în general. 

Dintre toate cele 10 tulburări, tulburarea de personalitate borderline (eng. borderline personality disorder) este cea mai studiată tulburare. BPD face parte din categoria (clusterul) B al tulburărilor de personalitate, alături de tulburarea de personalitate antisocială, histrionică și narcisistă; persoanele cu tulburări din clusterul B par, adesea, teatrale, emotive sau haotice (necontrolate).

Ce definește tulburarea de personalitate borderline?

Conform DSM-5 (cea mai nouă ediție a Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), tulburarea de personalitate borderline (de graniță) se caracterizează printr-un tipar de instabilitate în relațiile interpersonale, imagine de sine instabilă, instabilitate afectivă și impulsivitate accentuată.

Reținem, astfel, două cuvinte cheie: instabilitate și impulsivitate. Instabilitate emoțională și în relații, instabilitatea imaginii de sine, care duc la acțiuni impulsive. 

Sunt specialiști care ar oferi o altă denumire acestei tulburări deoarece apreciază că granița (eng. border) dintre nevroză și psihoză nu descrie cu acuratețe tulburarea, ci un nume mai sugestiv ar fi “tulburare de dereglare emoțională”. Ar fi un nume mai descriptiv pentru persoanele care suferă de BPD. 

O zi din viața unei persoane cu BPD este, de altfel, un carusel emoțional. Deci un alt termen cheie ar fi și emoții. 

Dispoziția unei persoane cu tulburare de personalitate borderline

Dispoziția unei persoane cu tulburare de personalitate borderline variază de la normalitate la tristețe sau ostilitate la cea mai mică provocare. Percepțiile asupra celorlalți sunt inconsistente, iar în relațiile romantice oscilează între idealizarea partenerului și detestarea lui de pe o zi pe alta. Un alt termen cheie este percepția. 

La fel de instabilă le este și propria identitate, percepția propriului sine – pacienții diagnosticați cu BPD nu au o idee clară despre cine sunt. Nu au o idee clară despre locul și rolul lor în această lume. De aceea, valorile și interesele lor se pot schimba și pot varia rapid. 

Mai mult, persoanele afectate de tulburare de personalitate borderline ajung și la autovătămare – dar această autovătămare ar fi tocmai o încercare de reglare emoțională. Din dorința de a se stabiliza, unele persoane recurg la a-și provoca durere fizică – care s-a demonstrat că reduce nivelul de stimulare emoțională. Persoanele cu BPD văd lumea în alb și negru, la extreme, totul e bine sau totul e rău. Nu reușesc să găsească o cale de mijloc, o cale de a lăsa loc incertitudinii în viețile lor. 

Stresul poate fi un factor declanșator pentru un episod de furie sau depresie. În același timp, persoanele cu BPD pot fi furioase sau pot suferi la separarea de persoanele iubite – o simplă deplasare în interes de serviciu a acestora poate fi greu de gestionat de către o persoană care trăiește cu teama abandonului în mod constant. Deoarece au despre sine o imagine de persoană rea, păcătoasă, fără valoare, persoanele cu această tulburare au, uneori, sentimentul că nu există – astfel de trăiri apar în situațiile în care persoana simte că-i lipsește o relație sau o persoană care să-i ofere înțelegere și sprijin. 

Principalele cauze pentru tulburarea de personalitate borderline

Ca posibile cauze ale dezvoltării BPD, specialiștii indică două, care conlucrează: o vulnerabilitate biologică și un mediu invalidant în care persoana crește și se dezvoltă. Iar tulburarea este de cinci ori mai comună în rândul persoanelor care au rude apropiate diagnosticate cu BPD. Multe persoane cu BPD au raportat un istoric de abuz, neglijare sau separare în timpul copilăriei. 

Conform DSM-V, criteriile după care se diagnostichează tulburarea de personalitate borderline sunt nouă, dar sunt suficiente minimum cinci dintre acestea pentru un diagnostic de BPD, iar acestea să se manifeste în situații de viață diverse:

• eforturi disperate pentru a evita un abandon real sau imaginar;
• un tipar de relații personale instabile și intense, relații caracterizate de stări fluctuante de idealizare/devalorizare a celuilalt;
• tulburări de identitate; instabilitatea imaginii de sine sau a sentimentului de sine;
• impulsivitate, care trebuie să se manifeste în cel puțin două situații cu potențial autodistructiv (abuz de substanțe sau alcool, cheltuieli fără măsură, jocuri de noroc, relații sexuale neprotejate, alimentație compulsivă, condus imprudent ș.a.);
• comportament suicidar recurent; încercări recurente de suicid sau gânduri suicidare ori amenințări, auto-mutilare (deși acestea sunt doar un răspuns la distresul interior, nu o dorință reală de moarte);
• instabilitate afectivă produsă de reactivitatea dispoziției (iritabilitate, anxietate ce durează câteva ore sau, mai rar, câteva zile);
• sentimentul cronic de vid interior;
• mânie nemotivată și intensă sau dificultatea de a controla propriul acces de furie;
• simptome disociative severe (psihologii clinicieni le mai numesc episoade micro-psihotice) legate de stres, deconectare de la realitate.

Această tulburare are efecte majore asupra vieții de familie și asupra carierei persoanei diagnosticate cu BPD. Persoana poate avea performanțe școlare sau profesionale mai reduse în contexte nestructurate.

Cum poate fi ținută sub control BPD?

Gestionarea emoțiilor e cheia. Ce sunt emoțiile, de fapt? O emoție este o stare psihologică complexă ce include trei componente distince: o experiență subiectivă, un răspuns psihologic și un răspuns expresiv/comportamental. Iar exact aceste experiențe sunt alterate de tulburarea de personalitate borderline. 

Și acum intră în discuție terapia, ca primă formă de tratament pentru BPD. Iar dintre orientări, terapia cognitivă pare a duce la rezultate bune (lucrează mult cu percepții și distorsiuni cognitive) și terapia dialectic-comportamentală (eng. dialectic behavioral therapy). De altfel, DBT a fost dezvoltată special pentru pacienții cu BPD. 

DBT vede persoanele afectate de BPD ca având un deficit de competențe. Și presupune tehnici de dezvoltare de competențe care vizează acele dimensiuni principale afectate de BPD, și anume:

Mindfulness

Pentru a reduce confuzia legată de sine prin stimularea introspecției și focusului; totodată, pentru încurajarea observării emoțiilor fără impulsul de a le și manifesta.

Competențe interpersonale

Care să ajute la dezvoltarea și menținerea relațiilor.

Competențe de reglare și control al emoțiilor

Pentru reglarea afectului și gestionarea furiei.

Exersarea toleranței la distres/suferință 

Pentru a gestiona mai bine impulsivitatea și pentru a explora alternative la comportamentul autodistructiv și la tentativele de suicid. 

Pe un plan secund s-ar afla și anumite medicamente cu rol în ameliorarea simptomelor, cum ar fi antidepresivele și stabilizatoarele de dispoziție în episoadele de depresie sau în dispozițiile labile. Antipsihoticele pot fi, de asemenea, recomandate în cazuri de distorsiuni cognitive majore. 

O abordare terapeutică ce încurajează atât acceptarea, cât și schimbarea este cea potrivită; pe de o parte, din cauza suferinței extreme resimțite și, pe de altă parte, din cauza sensibilității extreme de la nivel emoțional. Totodată, pentru introducerea ușoară a factorului de schimbare, se lucrează mult la dezvoltarea relației terapeut-pacient. 

Specialistul care te ajută pe acest subiect

• Irina Pavel, medic specialist psihiatru

Articol scris de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical Bellanima.