Multa lume a auzit deja despre depresia post-partum (starea de suferinta psihica si dezechilibru emotional care poate sa apara dupa nastere), insa destul de putine se stiu despre depresia pre-natala, despre starea psihica a mamei in timpul sarcinii si despre problemele care pot aparea in aceasta perioada.

De cele mai multe ori, explicatiile pentru stările mai puţin plăcute din timpul sarcinii sunt atribuite schimbărilor hormonale. Deşi hormonii joacă un rol important, această explicaţie ajută însă foarte puţin mamele aflate în suferinţă, care descriu momentele în care s-ar fi aşteptat să se simtă împlinite, fericite şi entuziaste, ca transformate în luni de „chin”, anxietate şi disperare.

Exista depresie in timpul sarcinii? DA. Numele dat acestei afectiuni este de depresie prenatala sau antenatala si este o afectiune care poate avea cauze de natura fizica, sociala si emotionala. Simptome ale depresiei prenatale pot fi: anxietatea cronică, sentimentul de culpabilitate, plâns fără oprire, lipsa energiei, ingrjorari cu privire la relaţia cu partenerul (ex.: că ar putea pleca), conflicte cu părinţii, izolare, frica de a cere ajutorul.

Simptomele depresiei pre-natale

A fi însărcinată poarta o mare încărcătură emoţională pentru orice femeie; este o perioadă în care activitatea hormonală determină oscilaţii ale stărilor afective, iar aşteptarea generalizată este că viitoarele mame ar trebui să fie liniştite, fericite şi pline de bucuria anticipării momentului magic al venirii pe lume a copilului, ceea ce în sine poate determina tensiuni pentru o femeie care nu se simte aşa.

Astfel, pentru unele femei starea de a fi însărcinată poate să determine o serie de trăiri negative, care duc mai departe la un sentiment de confuzie şi tristeţe că emoţiile anticipate în timpul sarcinii sunt absente sau mult diminuate. În realitate, mămica poate trăi experienţa de a fi însărcinată altfel decât şi-a imaginat-o.

Poate fi o perioada pe care femeia pe cale să devină mamă să o trăiască foarte dureros, cu vină, confuzie şi frici diverse de intensitate sporită. De cele mai multe ori este o stare pe care mama nu o mărturiseşte celor din jur, pentru că ar prezenta o realitate contrar aşteptărilor vehiculate pe plan cultural şi social şi pe care cei din jur o acceptă cu mare dificultate sau o plasează singular unei lipse de voinţe de a fi mai bine, mamica regăsindu-se astfel singură în experienţa pe care o trăieşte.

Mai mult, există şi aşteptările cum că „instinctul matern natural” le va susţine invariabil pe femei să facă faţă noului născut şi noului context de viaţă cu toate limitările lui. Cu toate acestea, foarte multe mămici însărcinate simt o mare anxietate în legătură cu abilitatea lor de a fi o mamă destul de bună precum şi cu grijile legate de cum vor face faţă tuturor nevoilor copilului prin prisma acelui instinct matern greu de reprezentat la nivel mintal. Toate aceste trăiri, alaturi de multe altele pot determina un episod depresiv în timpul sarcinii.

De ce apare depresia prenatala?

Exista in general o presiune implicită asupra femeilor de a arăta şi a se simţi bine pe tot parcursul sarcinii – să fie „înfloritoare”. De cele mai multe ori lucrurile stau cu totul altfel – creşterea în greutate, oboseala şi iritabilitatea, şi de foarte multe ori existenţa unui sentiment de îndoială în propriile forţe şi abilităţi, pot genera o stare de disconfort semnificativ pentru viitoarea mamă.

În cazul unui istoric de sarcini pierdute, această perioadă poate readuce în minte sentimentele de tristeţe legate de acea pierdere, precum şi anxietate mare că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla din nou. Acolo unde există un istoric de viaţă unde au existat experienţe traumatizante pot aparea conflicte interne puternice legate de copil. De exemplu, o mamică care îsi reprezintă copilaria ca fiind una nefericită din cauză că a fost fată, şi care ştie că acum aşteaptă o fetiţă, poate fi foarte speriată in legătură cu viaţa pe care o va avea copilul şi să işi dorească să nu îl mai aibă. Toate acestea, la rândul lor pot determina sau accentua stările depresive.

Să nu uităm că există extrem de puţină susţinere emoţională acordată femeilor însărcinate, ceea ce poate să pară că trăirile şi îngrijorările lor nu contează. Controalele regulate la medic abordează de cele mai multe ori partea fizică a dezvoltării sarcinii (măsurarea fătului, greutatea mamei etc.) dar rareori există întrebări în legătură cu starea psihică a mamei, mai ales cu trairile mai puţin plăcute, sau în legătură cu contextul de viaţă al acesteia.

Prin urmare, femeile însărcinate se pot simţi izolate şi în unele cazuri inadecvate, şi asta nu poate decât să le intensifice trăirile depresive. Chiar şi atunci când mămicile reuşesc să îşi exprime trăirile negative puternice reprezentând suferinţa pe care o resimt, si le sunt prescrise medicamente de către medicul psihiatru, de cele mai multe ori tratamentul nu este urmat din cauza temerilor asociate cu administrarea medicamentelor în sarcină.

Recomandari pentru femeile care trec printr-o depresie pre-natala

Chiar şi atunci când mămicile reuşesc să îşi exprime trăirile negative puternice reprezentând suferinţa pe care o resimt, si le sunt prescrise medicamente de către medicul psihiatru, de cele mai multe ori tratamentul nu este urmat din cauza temerilor asociate cu administrarea medicamentelor în sarcină. Deşi nu este de preferat a se lua medicamente pe timpul sarcinii, există anumite cazuri cand starea grea de suferinţă în care se regăseşte mama poate reprezenta un pericol prea mare pentru sănătatea ei şi a fătului.

Trebuie reţinut că atunci când vorbim de depresie, ca în cazul oricărei tulburări psihice, deja nu mai vorbim de o lipsă de voinţă. În astfel de cazuri, evaluarea unui specialist medical este extrem de importantă. Desi multe medicamente care sunt prescrise pentru depresie sunt contraindicate sau nu există destule studii care să arate că pot fi luate în siguranţă pe timpul sarcinii, este foarte important de reamintit faptul că există totuşi medicamente care pot fi administrate şi în sarcină. Astfel, cu ajutorul şi numai la recomandarea specialistului medical acestea ar putea ajuta mama, şi implicit fatul, să traverseze această perioadă cu mai multă usurinţă.

De asemenea, a sta de vorba cu un psihoterapeut sau un psiholog poate uşura cu mult viaţa mamei, aceasta putând să aibă alături pe cineva care să o asculte, să o susţină şi împreuna cu care să adreseze problemele specifice sarcinii. La fel ca în cazul depresiei care apare după momentul naşterii, depresia din timpul sarcinii poate să apară oricând şi nu are un punct de dezvoltare într-un anumit moment. O mămică poate avea o stare de depresie la începutul sarcinii, posibil din cauza schimbărilor imediate ale stilului de viaţă sau a şocului de a face faţă unei sarcini neplanificate, pe când altă mămică poate să se confrunte cu această stare spre finalul sarcinii, când toate trăirile pozitive se diminuează pe măsură ce momentul naşterii se apropie şi anxietatea creşte.

Problema depresiei în sarcină este important de adresat şi din prisma relaţiei mamă-făt. Studiile arată că stresul cauzat de anxietatea prenatală precum şi de depresie afectează atât dezvoltarea fătului, cât şi pe cea a copilului de mai târziu. Stresul prelungit poate fi transmis la nivel hormonal fătului, iar creierul uman este foarte vulnerabil în perioada rapidă de creştere şi dezvoltare a ţesutului nervos din timpul sarcinii. Mai mult, depresia mamei poate cauza o inadecvare în îngrijirea pe care şi-o oferă aceasta (hrană, somn etc.) în timpul sarcinii, precum şi la complicaţii obstetrice, ceea ce poate afecta dezvoltarea ulterioară a copilului. Dacă fătul se dezvoltă într-un context intrauterin de stres sever şi/sau prelungit acest lucru îl poate afecta la nivel neuro-comportamental. Pe termen lung, acest lucru poate include un risc crescut de a dezvolta deficit de atenţie/hiperactivitate, anxietate sau întârziere în dezvoltare.

Ce se poate face?

Dacă ştii pe cineva care este în această situaţie încearcă să te îndepărtezi de miturile care înconjoară perioada de sarcină şi să o ajuţi pe viitoarea mamică să gasească susţinere. Depresia în sarcină este o afecţiune care de cele multe ori este nediagnosticată din cauza fricilor şi credinţelor mamei si ale celor din jur, că nu e bine să ai şi trăiri negative în timpul sarcinii.

Dacă esti în aceasta situaţie, fă-ţi o programare şi consulta-te cu specialistul medical sau psihologul şi spune-i cu sinceritate ce simţi, ce gândeşti şi ce crezi. El nu este acolo să te judece şi te va primi făra aşteptări şi cu înţelegere. A discuta despre temerile si trăirile tale cu specialistul medical, cu psihologul sau psihoterapeutul te-ar putea ajuta să înţelegi de ce te simţi aşa şi de ce acum, să le depăşeşti şi să le faci faţă mai repede şi cu mai mare uşurinţă.