Vorbitul în public: simple emoții sau tulburare? Tehnici de a face experiența vorbitului în public una plăcută

Vorbitul în public sau public speaking ne ajută atunci când dorim să avansăm în carieră, atunci când avem nevoie să prezentăm și să susținem idei și proiecte, atunci când trebuie să mobilizăm și să influențăm oamenii într-o direcție anume. Uneori, însă, teama de a vorbi în public face aceste lucruri imposibil de realizat.

Prin urmare, frica de a vorbi în public poate afecta cât de mult creștem din punct de vedere profesional, dar și personal. Totodată, orice experiență negativă de a vorbi în public va face mai puțin probabil să vorbim în public pe viitor — frica ne învață să ne protejăm de astfel de situații, pe care le percepem drept riscante

Context

Cunoscută și sub denumirea de glasofobie, teama de a vorbi în public este o formă de tulburare anxioasă socială; este frica de contextele sociale în care urmează să fim observați, evaluați sau judecați de alții.

Teama de public speaking poate fi foarte intensă, dar nu este considerată întotdeauna o fobie socială. Pentru a primi diagnosticul de tulburare anxioasă socială trebuie întrunite mai multe condiții, așa cum sunt ele definite în DSM-5, Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale. Astfel, persoana care devine anxioasă doar ocazional în situații sociale nu va fi diagnosticată cu tulburare anxioasă socială; în același timp, frica, anxietatea sau evitarea trebuie să fie persistentă și să dureze cel puțin 6 luni; mai mult, frica trebuie să fie disproporționată față de pericolul reprezentat de situația socială sau contextul socio-cultural.

De cele mai multe ori însă, nu este vorba despre întrunirea unui diagnostic, ci despre emoțiile firești care ne inundă atunci când urmează să vorbim în public; adesea, punem o foarte mare greutate și semnificație pe acel moment, încât oportunitatea de a vorbi în public devine o corvoadă, însoțită de stări intense de disconfort și îngrijorare.

Ce cauzează teama de vorbitul în public?

Nu există o cauză bine definită pentru această teamă. Ceea ce cunoaștem însă este că teama de a vorbi în public este adesea însoțită de rușine; uneori, teama apare pe fondul unui istoric de inhibiție socială sau timiditate în copilărie; alteori, teama de a vorbi în public poate fi rezultatul unei orientări excesive spre sine. Aici, cheia pentru a dezactiva butonul de panică este mutarea atenției dinspre noi înșine către cei spre care comunicăm. Adesea uităm că ceea ce ne dorim este ca oamenii să înțeleagă și să fie mișcați de ceea ce le spunem.

Simptome psihologice și fiziologice

Când resimțim teamă legată de vorbitul în public, resimțim puternice simptome psihologice și fiziologice.

În timp ce unele persoane au o formă ușoară de anxietate, altele trăiesc mai intens și sever această experiență. Printre simptomele psihologice pe care le resimțim se numără: sentimente intense de nervozitate; frică, stres și panică; senzații de teamă și chiar groază înainte de a ne expune și vorbi în fața altora; gânduri intruzive despre vorbitul în public. Riscul este să începem să evităm activ situațiile în care ar putea apărea posibilitatea de a vorbi în public; acest lucru ar putea include refuzarea unei oportunități de muncă sau renunțarea la evenimente semnificative.

Frica de public speaking: o frică invalidantă și costisitoare

Frica de a vorbi în public este invalidantă și costisitoare, cu consecințe negative la nivel profesional, academic și social, raportată de până la o treime din populație.

Adesea, frica apare atunci când oamenii supraestimează miza comunicării ideilor lor în fața altora, percepând evenimentul ca pe o potențială amenințare la adresa credibilității lor, imaginii lor și șansei lor de a ajunge la un public.

În acest sens, au apărut teorii care fac distincția între o orientare către performanță și o orientare către comunicare. Orientarea către performanță înseamnă că percepem vorbitul în public ca pe ceva ce necesită abilități speciale, iar audiența este un judecător care evaluează cât de buni suntem. În schimb, orientarea către comunicare înseamnă că principalul obiectiv este exprimarea ideilor proprii, prezentarea informațiilor sau povestirea experiențelor. Pentru persoanele cu această orientare, obiectivul este să ajungă la audiență în același mod în care ajung la oameni în conversațiile de zi cu zi.

Cum ne pregătim pentru vorbitul în public

Să ne pregătim dinainte este una dintre cele mai eficiente metode de a gestiona teama legată de vorbitul în public; totodată, există multe alte strategii pe care le putem folosi pentru a transforma frica într-o experiență plină de entuziasm.

Acestea includ:

Exersează, exersează și iar exersează. Repetă prezentarea sau discursul de multe ori. Fă-o în fața unor persoane cu care te simți confortabil și cere feedback. Poate fi de ajutor să exersezi și cu câțiva oameni cu care ești mai puțin familiarizat. Ia în considerare filmarea prezentării, astfel încât să o poți viziona și să observi zonele de îmbunătățire.

Anticipează întrebările publicului. Dacă prezentarea/ discursul vor fi urmate de o sesiune de întrebări și răspunsuri, poate fi util să te gândești din timp la întrebările pe care le-ar putea adresa publicul. Astfel, poți pregăti răspunsurile în avans și nu va trebui să te îngrijorezi cu privire la răspunsuri spontane.

Gândește-te la publicul tău. Când începem să ne pregătim pentru o prezentare, o greșeală frecventă este să începem cu subiectul. Acest lucru ne duce imediat în detalii — și face mai greu să spargem zidul dintre noi și ceilalți. În schimb, începe cu publicul. Înainte de a te arunca în informații specifice, întreabă-te: Cine va fi în sală? De ce sunt acolo? De ce au nevoie? Identifică nevoile publicului, atât cele exprimate, cât și cele nespuse, și creează un mesaj care se adresează direct acestor nevoi.

Provoacă-ți îngrijorările. Atunci când îți este frică de ceva, este posibil să supraestimezi probabilitatea ca lucruri rele să se întâmple. Fă o listă cu îngrijorările tale. Apoi, caută dovezi obiective care să susțină probabilitatea ca îngrijorările tale să devină realitate.

Trage concluziile de după și nu-ți baza întreaga stimă de sine pe o experiență. Multe persoane supraevaluează importanța unui eveniment. Însă performanța ta în ceea ce privește vorbitul în public nu este o măsură a valorii tale ca persoană, nici o măsură a inteligenței tale. Vorbitul în public este o abilitate și, ca orice abilitate, se învață și se dezvoltă în timp, prin exercițiu.

Cum să ne menținem calmul în timpul unui discurs?

Un pic de inteligență emoțională ne poate ajuta să gestionăm teama de a vorbi în public. În primul rând, să recunoaștem că frica, în această situație, este emoțională, nu rațională: ne-am făcut temele, am exersat, suntem pregătiți.

Atunci când vorbim în fața unui public, este important să facem contact vizual; oamenii așteaptă să ne conectăm cu ei la nivel individual, nu la nivel de grup.

Să vorbim rar; este natural să accelerăm discursul atunci când ne este teamă; însă atunci când vorbim repede, creierul nostru percepe asta ca pe o amenințare. Vorbind încet și calm, transmitem mesajul opus creierului nostru

Nu în ultimul rând, să ne împrietenim cu momentele de tăcere. Să devenim confortabili cu tăcerea, practicând-o în conversații. Ceea ce nouă ni se pare o eternitate poate să nu se simtă la fel pentru public. Tăcerea nu este ceva rău.

Căutarea ajutorului de specialitate

Dacă frica de a vorbi în public ajunge să afecteze viața de zi cu zi, atunci ar putea fi momentul să iei în considerare sprijin de la un terapeut sau un specialist în sănătate mintală. O evaluare psihologică ar putea fi recomandată pentru a determina un diagnostic și a sugera un plan de tratament. Indiferent de cauza inițială, descoperirea rădăcinii acestei frici te poate ajuta să identifici mai ușor potențialii factori declanșatori și să dezvolți strategii personalizate pentru a le gestiona.

Concluzii

Este firesc să ne simțim emoționați, nervoși și agitați înainte de a apărea în fața unei audiențe. Nu este ceva anormal, ci mai degrabă ceva de așteptat, de îmbrățișat și de utilizat pentru a ne îmbunătăți performanța.

Să reținem că experiența fiziologică a anxietății și experiența fiziologică a entuziasmului sunt foarte asemănătoare; așadar, nu este cazul să ne luptăm cu energia prezentă, ci să încercăm să o transformăm în ceva util.

Articol scris de Cristina Glomnicu, editor de specialitate în cadrul Centrului Medical Bellanima.

Surse articol: